Cum să înveți copilul numerele de telefon ale părinților – tehnica unui copil de 6 ani 

Cum să înveți copilul numerele de telefon

Am mai povestit și altă dată ce am învățat copilul să facă dacă se pierde de unul dintre părinți. Atunci avea undeva pe la 3 ani și jumătate. Pe măsură ce a crescut, am trecut la nivelul următor, ”Cum să înveți copilul numerele de telefon”. A avut oarecum succes partea memoratului ca pe o poezie. Apoi a uitat. Cel mai mult a ajutat jocul inventat chiar de către el, așa, de nicăieri, într-o seară.

 

Și-a luat din biroul lui o foaie albă, o foarfecă și carioci și a făcut un telefon. Sigur, partea cu adevărat amuzantă a fost când mi-a descris iconițele de pe el, Facebook, Instagram, vreme, Whatsaap, Youtube și încă 2-3. Cam ce butonează și mama lui, evident 🙂 . Am trecut rapid peste detaliul acesta și am admirat și următoarele 3 modele pe care mi le-a prezentat.

 

Apoi, a luat un pix, o altă bucată de hârtie care a ajuns să fie agenda lui și mi-a cerut să îi spun numere noastre de telefon. A exersat de câteva ori scrisul numărului meu și al tatălui, ca un joc, de la sine venit.

A scris singur și MAMA și TATA să știe exact care al cui este.

Eu m-am abținut de câteva ori să comentez că scrie în oglindă, sau de la dreapta la stânga și nu cum scriu oamenii de obicei. Scopul era altul, să memoreze cifrele. Până la urmă dacă el pricepe ce scrie, la nici 6 ani, eu zic că e de bine. 

 

A doua zi pentru a consolida noțiunile învățate i-am oferit telefonul meu de serviciu, să formeze singur, pe rând, numărul meu și al tatălui. Uite așa, a învăța nu unul, ci 2 numere de telefon, foarte rapid. Tare mândru a fost de el când l-a sunat pe tatăl lui, singur. Și l-a sunat de 3 ori la rând ca să se bucure de moment. Mândră am fost și eu.

 

Mai mult de atât, dacă se va întâmpla pe viitor să uite o cifră, va reveni la ”agenda” lui. Cel puțin așa a propus singur 🙂 . Treaba mea va fi doar să creez din când în când contextul să le mai repete

 

Cum să înveți copilul numerele de telefon? Se pare că uneori descoperă singur cum să le învețe 🙂 .

 

Sunt licențiată în psihologie și sunt fascinată de creierul uman și capacitatea lui de a supraviețui și a se reconstrui indiferent câte furtuni e obligat să ducă. Ceva furtuni am trăit și eu! Aici e culcușul meu cald, pufos, cu miros de scorțișoară. Locul unde mă dezbrac de temeri și vă însoțesc cu gânduri, vise, povești și râsete de copil. Uneori și lacrimi, pentru că, oricât de „FUN” ar fi să fii părinte, de mii de ori poate fi mai greu când nu poți fi. Așa că, pășiți cu grijă când intrați în sufletul meu. Nu e musai să vă placă, dar e musai să îl tratați cu respect. Așa cum vă scriu și eu!
Articole create540

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Articole similare

Introdu termenii de cautare si apasa enter sau escape pentru a iesi din meniu