La un moment dat vine vremea despărțirilor 🙂 ! Copiii încep grădinița. Dar nu doar grădinița este momentul în care se despart de părinți. Uneori merg la bunici câteva zile, sau stau cu bona când părinții sunt la muncă, sau cu prietenii pentru câteva ore. Sunt câteva detalii care vă pot ajuta să faceți despărțirile mai ușoare atunci când plecați de lângă copilul vostru.
Dacă despărțirile se produc rapid și pe neașteptate se poate dezvolta în copii un sentiment de nesiguranță și abandon.
Pe lângă faptul că separarea în sine este dificilă pentru copii, din simplul motiv că își doresc să fie mai mereu în preajma părinților, se poate crea și sentimentul de nesiguranță și abandon dacă despărțirea se produce rapid și pe neașteptate. Acesta este motivul pentru care recomand să fiți sinceri cu copiii. De exemplu, dacă trebuie să îi duceți la bunici, să îi anunțați cel puțin cu o zi înainte. E adevărat că poate fi mai simplu pentru voi să îi duceți fără să știe că vor rămâne doar ei și să plecați rapid, eventual și pe ascuns, în loc să le spuneți și să ”suportați” protestele lor o vreme. Dar ”varianta mai grea” pentru voi aduce beneficii pe termen lung pentru toți.
Asigurați-i că sunt în grija unor oameni de încredere.
Prezentați pozitiv timpul pe care urmează să îl petreacă cu altcineva. Oferiți detalii despre ce vor face interesant și distractiv. Amintiți-le de momentele în care au mai fost și s-au simțit bine. Spuneți-le că se vor distra, vor juca fotbal, vor merge în parc etc.
Dați-le posibilitatea să aleagă între diferite variante.
Dacă există cu adevărat posibilitatea să aleagă dacă stau cu o bunică sau altă, cu un prieten sau altul, sau să meargă la grădiniță, dați-le această ocazie. Dacă nu există posibilitatea de a-i lăsa pe ei să ia o astfel de decizie, și știu că de multe ori nu e, atunci apelați la pași mai mici. Pot alege parcul în care să meargă, jucăriile pe care să le ia cu ei dacă vor sta altundeva decât acasă, cu ce să se îmbrace etc. Asta ajută și să învețe de mici să ia decizii.
Asigurați-vă că au suficient timp pentru a putea să se despartă de voi.
Știu că este o parte dificilă și mai știu din multă experiență că majoritatea recomandă ca separarea să se facă rapid, așa, cum ai smulge un plasture. Eu nu prea. Știu că sunt și copii care par că nu vor accepta nicicând să se încheie despărțirea. Acolo ajută stabilirea unui timp ”Pot să stau 10 minute cu tine aici, când ceasul va arăta 9:00 te pup de 10 ori și plec la birou”. Mulți au nevoie de timp să își ia iubire pentru toată ziua. Iar timpul acesta și afecțiunea și atenția pe care o primesc îi ajută să fie securizați emoțional.
Oferiți-le o estimare de timp pentru perioada cât vor sta cu altcineva.
Sigur, la vârste mici ei nu știu ce înseamnă 3 ore, încă, și nici să citească ceasul. Le puteți arăta pe ceas că plecați aici, și puneți o bulină roșie, și vă întoarceți aici, și puneți o bulină verde. Sau, perioada în care va sta la bunici poate fi calculată în nopți dormite. Pentru grădiniță le explicați că îi luați după masa de prânz, sau somnul de prânz, sau ”după ce te joci câteva jocuri cu colegii” etc. Încercați să nu folosiți expresia ”vin imediat”, ea nu oferă nici un fel de reper. Și poate exista riscul să stea încordați, cu ochii pe ușă, așteptând ”imediatul” acesta.
Găsiți un ritual de despărțire care le oferă lor și afecțiune dar și semnalul că este timpul.
Poate fi un cântec, sau anumite cuvinte pe care vi le spuneți, pupici pe care vi-i dați. Pentru a face despărțirile mai ușoare vă recomand și tehnica imaginativă ”Fă-mă mică și pune-mă în inima ta”.
Aveți răbdare!
Mai ales la început și la vârste mici despărțirea poate fi mai cu nervi întinși, dar toate se vor liniște pe măsură ce va crește și se va adaptate la a trăi și cu alți oameni, nu doar cu mama și cu tata.
Sursă poza: Bermix Studio @ Unsplash
♦ Vă invit să dați like paginii de Facebook a blog-ului sau să vă abonați la newsletter, prin introducerea adresei de e-mail (dreapta paginii, rubrica “Notificări articole”). ♦
