Mulți copii se confruntă cu frici – de întuneric, de animale, de apă, de medic, de monștri etc. Atunci când nu este o teamă profundă care să îl facă anxios, este ceva mai simplu să îi sprijinim să o regleze. Mai mult de atât frica este o emoție naturală, normală și de ajutor. Ea ne apără atunci când suntem în pericol. În funcție de etapa de vârstă a copilului se dezvoltă anumite frici asociate vârstei. De exemplu teama de străini și teama de a fi separat de părinți. Dar sunt și copii, copii cu care am lucrat și pentru care fricile erau cu adevărat reale, până în punctul în care deveneau anxioși atunci când intrau în contact cu stimulii. Și atunci cum să ajutăm un copil care simte o frică intensă?
Care sunt reacțiile care arată că teama este profundă și copilul anxios?
Reacțiile se observă la 3 niveluri – corporal, rațional și comportament. Primul semn este starea de tensiune și încordarea corporală, ca și cum ar crede că este în pericol. Este tipul de reacție luptă sau fugi. Crește ritmul cardiac, respirația, apare transpirație abundentă, greață. Are dureri de burtică, de cap, oboseală, tranzit intestinal modificat, somn agitat, insomnie, bruxism, coșmaruri etc. Anxietatea se manifestă și prin gânduri, raționamente cu referire la un anumit pericol. Anxietatea se manifestă și comportamental – sunt neliniștiți, neatenți, agitați, furioși, plâng mai mult și se plâng mai mult, evită anumite sarcini, locuri, oameni.
Ce determină frica intensă?
Sunt mai mulți factori care contribuie la apariția anxietății, printre care trăirea avută în pântecul mamei, tipul de părinți, dacă sunt ei anxioși sau nu, factorii de stres existenți în prezent. Iar intervenția este diferită pe fiecare factor în parte.
Când vine vorba de factori de stres prezenți, copilul a acumulat nesiguranță, îngrijorare, neliniște, stres, datorită unui eveniment trăit în familie sau în afara ei (conflict, boală, deces, divorț, alcoolism, abuz, filme sau imagini cu conținut agresiv, acțiuni violente în comunitate etc). În astfel de momente copilul simte că lumea lui este nesigură. Și are nevoie ca părintele să îl ajute să repună realitatea în drepturile ei.
Vă recomand să evitați expunerea difrectă și bruscă la situațiile care crează anxietate. Asta îi poate crește și mai mult anxietatea.
Atunci când copilul se confruntă cu o teamă mare, ajută să o împarți în temeri mai mici și să le rezolvați pe rând 🙂 . De exemplu, frica de întuneric poate avea mai multe frici incorporate, frica de a exista un monstru/lup/câine, frica de necunoscut, frica de a fi rănit, frica de a rămâne singur. Așa că e de luat pe pași mici. Ajută explicațiile, imaginile vizuale, carțile terapeutice, video-uri cu câini/lupi în haită, în pădure, nimic agresiv. Punerea indirect în contact cu teama, prin imagini, îi oferă control și îl transpune în realitatea pe care frica a deformat-o. de exemplu, va vedea și înțelege că lupii nu vin în orașe, ei trăiesc în păduri.
Cum să ajutăm un copil care simte o frică intensă?
– Să avem răbdare, frica nu a apărut în 2 secunde, nici nu va dispărea în 2 secunde.
– Să nu ne propunem ca frica să dispară pentru totdeauna. Frica este o emoție care apare și dispare independent de voința noastră. Este în regulă ca frica să mai reapară, important este comportamentul copilului când o simte. Devine copleșit de ea? Anxios? Încordat? Nu își mai poate îndeplini activitățile? Dacă frica a fost intensă este posibil să nu fie extrem de relaxat când se confruntă cu stimuli. Poate că nu va cere să facă înot de performanță dacă i-a fost frică de apă și nu va vrea să îi cumperi un cățel dacă i-a fost frică de câini. Dar va ști cum să gestioneze trăirile când se va confrunta cu stimuli. Asta este bine să îi spunem și lui. Să nu se sperie când va apărea din nou teama.
– Să înțelegem că sunt diferiți, reacționează diferit, interiorizează trăirile diferit. Pentru unii teama poate fi stopată cu ușurință și pentru alții durează mai mult.
– Când împărțim frica pe etape, ajută ca prima frică să fie cât mai mică pentru a-i da încredere că poate să o depășească.
Să folosim povești terapeutice și jocuri de rol pentru a-l învăța pe copil cum să reacționeze atunci când se confruntă cu o teamă.
De exemplu, dacă are teamă de a merge la medic jocul de rol îl poate pune în situația de a exersa reacțiile lui fără a se simți copleșit pentru că știe că e doar un joc.
– Să transmitem mesaje pozitive și să avem o atitudine calmă. Dacă simte că părintele vede în jurul său numai pericole, atunci și el va deveni temător.
– Să îi recunoaștem frica fără să o minimalizăm. Îl va ajuta și doar să vorbească despre ceea ce simte. Să vadă că este important pentru noi, că nu îi luăm în derâdere sentimentele.
– Să nu mărim fricile încercând să găsim mereu modalități de a le evita, pentru că astfel îi confirmăm copilului faptul că este ceva greu de învins.
– Să îi construim un mediu sigur și previzibil – un rol important îl au rutinele și regulile, modalități care îl fac pe copil să știe la ce să se aștepte și să simtă un control asupra propriei vieți.
– Să îi asigurăm de dragostea noastră și sprijinul nostru chiar și atunci când frica îl domină.
Când frica intensă devine anxietate permanentă și nu mai găsești soluții pentru a o liniști, îți recomand să apelezi la sprijin de specialitate. Anxietatea și depresia merg de multe ori mână de mână. Frica intensă devine anxietate atunci când devine o stare și o credință că lucrurile se pot înrăutați și că viața va deveni din ce în ce mai grea și dureroasă. Depresia este o stare și o credință că oricum ar fi nimic nu va merge bine și viața nu va fi niciodată mai bună.
Sursă poza: Sharon Mccutcheon @ Unsplash
♦ Vă invit să dați like paginii de Facebook a blog-ului sau să vă abonați la newsletter, prin introducerea adresei de e-mail (dreapta paginii, rubrica “Notificări articole”). ♦
