Cum reusesc sa nu le fac pe toate

M-am întâlnit zilele trecute cu o cunoștință pe care nu am mai văzut-o, parcă de mii de ani. Ea zicea că i se pare mai puțin timp trecut, fiindcă mă citește. Eu nu pe ea, pentru că nu scrie pe nicăieri 🙂 .
– Măi Cris, cum reușit tu să le faci pe toate?
– Păi nu reușesc! Serios, chiar nu reușesc.

Totul e în funcție de priorități și prioritățile sunt simple.

David și Marius, blog, home staff (curat, călcat, gătit – îsta e pe ultimul loc, până nu fac spre deloc), asta scoțând din calcul serviciul, acolo vrând, nevrând, cu drag și fără, cam trebuie să te prezinți.

După muncă stau cu David, pe cât posibil atentă la el și dispusă să mă joc și să îl alint. Doar asta așteaptă toată ziua! În pauze scurte și uneori dese, depinde de zi, mai strâng chestii aruncate aiurea prin casă, spăl o farfurie, bag haine la mașină, mă confesez lui Marius, calc fără plăcere, mai tai o felie de măr și mai epilez vreun membru. Așa că să vă faceți o idee, ultima oară m-am epilat în 2 zile și 5 reprize. Despre ordine și curățenie chiar mă tem să vă povestesc. M-am învățat așa, nu mă plâng, dar rog insistent pe oricine vrea să ne viziteze să nu o facă neanunțat, e ca după război între copii la noi.

cum-reusesc-sa-nu-le-fac-pe-toate

 Când mă încumet și eu să calc, nu primesc acces la masa de călcat, pentru că e mai bună pe post de parcare.

Așa că nu, nu fac tot, dar fac ce este mai important pentru mine și pentru băieții mei.

Mi-aș dori ca ziua să aibă 48 de ore și poate așa aș reuși să rezolv măcar încă o parte din ceea ce îmi doresc, uneori apăsător, în ultimele luni: să citesc cărțile de pe noptieră, să croiesc haine, să fac curățenie mai ceva decât în reclamele TV și să dorm până obosesc de la prea mult somn. Acum mă culc la cel devreme 12 noaptea și mă trezesc la 7 dimineața, asta când chiar pot să dorm.

Nu fac multe din lucrurile pe care mi le doresc și uneori ar trebui să le fac, dar aproape în fiecare seară adorm împăcată cu gândul că am făcut ce era mai important, am stat cu băieții mei, cât am putut eu, așa ca într-un cocon de mult bine. Voi face și restul cândva, dacă nu găsesc timp, nu-i bai, îi am pe ei, am tot ce e mai important pentru mine.

Dar, dacă aveți sfaturi despre cum aș putea să mai bifez și alte treburi prin casă, așa, să zică lumea cu dreptate că eu chiar le fac pe toate, primesc cu drag propuneri … și o mână de ajutor 🙂 .

 

Vă invit să dați like paginii de Facebook a blog-ului sau să vă abonați la newsletter, prin introducerea adresei de e-mail (dreapta paginii, rubrica “Aboneaza-te la blog”). 

 

Sunt licențiată în psihologie și sunt fascinată de creierul uman și capacitatea lui de a supraviețuit și a se reconstrui indiferent câte furtuni e obligat să ducă. Ceva furtuni am trăit și eu! Aici e culcușul meu cald, pufos, cu miros de scorțișoară. Locul unde mă dezbrac de temeri și vă însoțesc cu gânduri, vise, povești și râsete de copil. Uneori și lacrimi, pentru că, oricât de „FUN” ar fi să fii părinte, de mii de ori poate fi mai greu când nu poți fi. Așa că, pășiți cu grijă când intrați în sufletul meu. Nu e musai să vă placă, dar e musai să îl tratați cu respect. Așa cum vă scriu și eu!
Articole create881

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Articole similare

Introdu termenii de cautare si apasa enter sau escape pentru a iesi din meniu