Cum poti ajuta un copil care trece prin perioada de doliu (3-6 ani)

De multe ori, părinții de îngeri aleg să nu vorbească despre îngerul lor de față cu ceilalți copii pe care îi au. Și asta pentru că vor să îi protejez. Să nu îi încarce cu durerea lor. Să nu le aducă suferință. Pe de altă parte, un copil care trece prin perioada de doliu are nevoie de sprijinul nostru. Și faptul că noi nu vorbim despre ce s-a întâmplat nu face ca evenimentul să dispară.

Doliu se duce în trepte, cu atât mai mult la copiii mici care află cu adevărat ce înseamă moartea pe pași.

Noi am vorbit despre durere ca parte normală din viața noastră. La fel și despre plâns. Localizăm durerea în interiorul nostru și ne-o permitem să o simțim fiind aproape unul de celălalt. Știu că este la vârsta (3-6 ani) în care începe să înțeleagă noțiunea de moarte, dar nu și ireversibilitatea procesului. De aici și întrebările ”Putem să mergem la ea să o vedem?” sau ”Când vine Emma acasă?”. Trece prin perioada gândirii magice care îi permite să își imagineze aceste posibilități. Și care de altfel îi oferă și o satisfacere a nevoii de a mai exista un om care de fapt nu mai există fizic lângă noi.

Cum poți ajuta un copil care trece prin perioada de doliu?

Sintetizez ce am făcut noi, parțial instinctiv și parțial documentat. Nu veți găsi prea mult partea religioasă. Noi nu ne-am putut apropia de ea, dacă simțiți că vă ajută, adoptați-o.

  1. Sentimentele care apar cele mai des în astfel de situații sunt teama, nesiguranță și neputința. Am lucrat cu ele încercând să vorbesc cât mai deschis și simplu despre pierderea Emmei. Acceptând să plângă. Să vorbească despre asta oricând vrea. Răspunzând la orice întrebare oricât de dureros a fost pentru mine.
  1. Pentru necunoscut și neputință i-am oferit un simbol fizic pentru ea, pe care fizic nu și-o mai amintește deloc, cerceii de la gâtul meu și pandantivul de la brățară. I-am spus că asta fac eu când îmi este dor de ea, sărut cercelușii și pandantivul. Și el la fel.
  1. I-am acceptat suferința și am expus-o (limitativ) și pe a mea, din nevoia pe care tot el a scos-o la suprafață, să știe că nu este singur în suferința asta, că și noi plângem. Să se simtă cu adevărat înțeles și acceptat cu absolut orice stă în sufletul lui.
  1. Am folosit povești inventate pentru a-l ajuta să integreze emoțiile pe care le simte. El folosește jocuri cu moarte în care expune pur și simplu acest curs normal al vieții. Îi accept jocurile. Nu încerc niciodată să îi mut atenția către alte variante. Îl las să experimenteze emoții și în cadre aparent nepersonale.
  1. I-am vorbit despre bunicul meu care a murit, cum mi-a fost greu și dor și am plâns și acum îmi amintesc cu drag de el și cum mă bucur că am trăit cu el atât cât am trăit.
  1. I-am permis să vorbească despre ea în orice context, chiar și atunci când a amuțit musafirii sau străinii în parc cu poveștile lui atât de calme și normale despre surioara care a murit.
Asta e o parte pe care, de pe margine, acum mai bine de 2 ani, nu cred că aș fi vazut-o așa.

Aș fi privit cu milă și durere un copil de 4 ani care vorbește despre moarte și uneori și plânge de dor. David nu e așa și nu zic asta din subiectivisim. Cine l-a întâlnit mă va aproba, posibil cu ochii în lacrimi. Nu privește moartea ei cu milă, negare și durere traumatică, ci cu normalitate. Atât!

 

 

 Vă invit să dați like paginii de Facebook a blog-ului sau să vă abonați la newsletter, prin introducerea adresei de e-mail (dreapta paginii, rubrica “Notificări articole”). 

 

 

Sunt licențiată în Psihologie și în Asistență Socială și sunt fascinată de psihicului uman și capacitatea lui de a supraviețuit și a se reconstrui indiferent câte furtuni e obligat să ducă. Am finalizat masterul „Evaluarea, consilierea și psihoterapia copilului, cuplului și familiei” și urmez un program de formare în specializarea ”Psihoterapia integrativă a traumei”. Cred cu tărie că oamenii sunt făcuți să fie buni și să iubească. Unii nu își dau voie. În ei stau bine de pază durerile, fricile, mecanismele de apărare, furia. Toate zidurile pe care și le-au ridicat singuri, pentru că altă dată au trebui să se apere. Altfel nu ar fi putut trăi. Altfel nu știu să trăiască. Dar altfel se poate!
Articole create518

Un comentariu la „Cum poti ajuta un copil care trece prin perioada de doliu (3-6 ani)

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Articole similare

Introdu termenii de cautare si apasa enter sau escape pentru a iesi din meniu