Cum mi-am dat seama ca s-a adaptat copilul la gradinita?

Anul trecut, după primele zile de mers la grădiniță, educatoarea m-a privit sincer și mi-a spus la fel ”doamna Buja, aveți un copil extraordinar de liniștit și ascultător, felicitări”. M-am gudurat puțin, l-am privit pe David și am oftat. Hmm, da, stai că nu-i chiar așa 😊 El extraordinar este, dar nu liniștit. Poate că nu are încă prea multă logică, dar să vă explic pe scurt, copiii au această capacitate de a se adapta la situația pe care o trăiesc, ca un instinct de apărare, și știind ce ied pe adrenalină am acasă, povestea asta cu David care face absolut tot ce îi spui și stă unde și cum îl pui, nu îmi suna a bine. I-am dat timp.

După vreo 3 luni, la finalul ședinței cu părinții, aceeași educatoare m-a privit râzând și mi-a zis că David este un năstrușnic, face glume, aleargă non stop, țopăie, dar o ascultă. Mămica de lângă mine m-a întrebat vizibil uimită, cum, David face așa? Am răsuflat adânc, mi-am pus mâna la inimă, pfiiuu, acum e într-adevăr adaptat. Am plecat liniștită acasă 😊 .

 

Sunt licențiată în psihologie și sunt fascinată de creierul uman și capacitatea lui de a supraviețui și a se reconstrui indiferent câte furtuni e obligat să ducă. Ceva furtuni am trăit și eu! Aici e culcușul meu cald, pufos, cu miros de scorțișoară. Locul unde mă dezbrac de temeri și vă însoțesc cu gânduri, vise, povești și râsete de copil. Uneori și lacrimi, pentru că, oricât de „FUN” ar fi să fii părinte, de mii de ori poate fi mai greu când nu poți fi. Așa că, pășiți cu grijă când intrați în sufletul meu. Nu e musai să vă placă, dar e musai să îl tratați cu respect. Așa cum vă scriu și eu!
Articole create895

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Articole similare

Introdu termenii de cautare si apasa enter sau escape pentru a iesi din meniu