Cum enervezi copilul fara sa vrei

#1. Îl pupi 15 minute încontinuu, împotriva voinței lui, imediat ce se trezește, să recuperezi 4 zile pe care nu le-ați trăit împreună

#2. Îl suni de la muncă, de câteva ori, să îl rogi să se culce, chiar dacă ți-a mai spus și cu 2 apeluri mai devreme, că azi nu are chef, e prea odihnit.

#3. Îl rogi să te ajute să strângeți jucăriile pe care s-a străduit toată ziua să le așeze într-o dezordine total logică pentru el … Asta după ce aproape faci infarct când găsești fiecare cameră din casă, fix așa.

#4. Îl pupi apăsat peste tot când el vrea să alerge sau este concentrat să își construiască o mașină.

#5. Îl întrebi de 3-4 ori dacă vrea să mănânce, chiar dacă ți-a spus foarte clar că nu îi este foame.

#6. Îl rogi să împartă jucăriile, el îți spune clar “nu vleau, mami “, tu mai încerci încă o dată.

#7. Îl lași să cumpere o pungă de jeleuri, dar să mănânce unul singur, după care punga dispare miraculos în borcanul de la birou.

#8. Îl cerți în același timp cu taică-su, de se simte singur împotriva tuturor.

#9. Îl trimiți la culcare pentru că a trecut de ceva vreme ora de somn, când încă este prea preocup de noua jucărie făcută de el.

#10. Nu îl duci în parc pentru că ai un deadline la muncă pe care l-ai depășit deja prea mult.

Nu am scris ca să mă laud că pot, cu toate că se pare că mă pricep. A fost doar un exercițiu pe termen lung prin care am vrut să văd cât de des acțiunile noastre destul de logice, îi enervează pe ei, copiii. Și știu sigur că sunt mult mai multe decât am scris eu.

A fost un efort conștient de a fi atentă la David, de a empatiza, de a-l înțelege, de a privi din interiorul lui. Nu am renunțat la unele de mai sus pentru că datoria mea este să îl protejez chiar cu riscul de a-l enerva uneori. Dar îmi cântăresc bine bătăliile pe care le duc cu mândrul ied 😊 dacă nu e necesar ceva pentru noi, atunci ca el să fie.

 

#cumenervezicopilul

 

Sunt licențiată în psihologie și sunt fascinată de creierul uman și capacitatea lui de a supraviețuit și a se reconstrui indiferent câte furtuni e obligat să ducă. Ceva furtuni am trăit și eu! Aici e culcușul meu cald, pufos, cu miros de scorțișoară. Locul unde mă dezbrac de temeri și vă însoțesc cu gânduri, vise, povești și râsete de copil. Uneori și lacrimi, pentru că, oricât de „FUN” ar fi să fii părinte, de mii de ori poate fi mai greu când nu poți fi. Așa că, pășiți cu grijă când intrați în sufletul meu. Nu e musai să vă placă, dar e musai să îl tratați cu respect. Așa cum vă scriu și eu!
Articole create881

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Articole similare

Introdu termenii de cautare si apasa enter sau escape pentru a iesi din meniu