Cu dintii la control

Citeam dimineață, în metrou, articolul Mirunei despre medicii dentiști, unde ne întreba dacă avem unul al casei, așa cum se mai practică și cu alte categorii de medici. Paranteză: cititul a devenit ceva cam sfânt pentru mine, nu mai am timp sau loc, înainte mai băgam câteva rânduri în drum spre serviciu, acum am schimbat biroul și plec cu metroul la o oră la care aș invidia și cartofii dintr-un sac.

 

Stomatologia n-a prea fost capitolul preferat al vieții mele.

M-au tot căsăpit mâinile unui medic la care mergeau cu regularitate și mai mult cu forță decât cu dorință. Cred că eram clasa a V-a când mi-am tras un aparat dentar, d-ăla cu fiare pe care îl modifica dentistul cu un patent și îl regla în funcție de banii pe care îi băga mama în buzunar. Dacă nu avea sărmana femeii să îndese, și nu prea avea, mă întorceam peste câteva zile la cabinet fiindcă nu rezistam prea mult cu el în gură. Așa că, vă dați seamă cu ce deschidere am mers eu câțiva ani pe la meșterii de dinți!

Apoi, când m-am mutat la București și am avut urgență cu o măsea, am amânat de târșă, până am ajuns să o scoată cu totul și să mănânc vreo 3-4 zile cu paiul, cam atât de împrăștiată fusese infecția de acolo. Iar n-am mai călcat pe la medic, până m-a încurcat la zâmbet, maseaua lipsă, și m-am dus pe recomandare la domnul tată medic care m-a pasat la domnul fiu și fiincă era mai ieftin, am acceptat știind cum bate vântul în portofel. Măseaua a ținut cam cât am plătit, 6 săptămâni. Explicația medicului … oi fi mestecat o gumă 🙂 Poate în somn, inconștientă, altfel nu-mi amintesc.

Iar n-am mai dat o vreme pe la stomatologi.

În ultimii ani mă duc la medicul soțului meu, dacă el, care e mai fricos decât David când vine vorba de oameni în halat, s-a dus în mod repetat la aceeași persoană înseamnă că e safe. O cheamă ”Chiseliță”, gluma casei ”sperăm să nu ne chisălească 🙂 ”… știți regionalismul ăsta? Chisăliță = borș de tărâțe sau fiertură de fructe. Și ce credeți că mi-a spus doamna la prima interacțiune, după ce mi-a citit numele? ”Aaaa, sunteți soția domnului care se scurgea pe scaun?” 🙂 V-am zis că-i plac medicii, nu !? Mai ales atunci când țin o seringă în mână.

Așadar, da, Miruna, noi avem un medic dentist la care mergem regulat, dar am pătimit un pic până l-am găsit 🙂

Cu dintii la control.

Vă invit să dați like paginii de Facebook a blog-ului sau să vă abonați la newsletter, prin introducerea adresei de e-mail (dreapta paginii, rubrica “Aboneaza-te la blog”). 

 

Sunt licențiată în psihologie și sunt fascinată de creierul uman și capacitatea lui de a supraviețuit și a se reconstrui indiferent câte furtuni e obligat să ducă. Ceva furtuni am trăit și eu! Aici e culcușul meu cald, pufos, cu miros de scorțișoară. Locul unde mă dezbrac de temeri și vă însoțesc cu gânduri, vise, povești și râsete de copil. Uneori și lacrimi, pentru că, oricât de „FUN” ar fi să fii părinte, de mii de ori poate fi mai greu când nu poți fi. Așa că, pășiți cu grijă când intrați în sufletul meu. Nu e musai să vă placă, dar e musai să îl tratați cu respect. Așa cum vă scriu și eu!
Articole create881

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Articole similare

Introdu termenii de cautare si apasa enter sau escape pentru a iesi din meniu