Copilul renunță ușor la activități? Cum să îl înveți să fie perseverent

Am întâlnit tot mai des această întrebare în ultimii ani ” De ce copilul renunță ușor la activități pe care abia le începe? ”. Adică, m-am întrebat chiar și eu asta, referitor la David. A făcut înot și scrimă, acum face engleză și karate. La primele două a renunțat cum se și înțelege din exprimare. Și la ultimele două a vrut să renunțe, dar am respectat pașii de mai jos și încă merge … cu entuziasm chiar.

 

Dincolo de faptul că are 6 ani și consider că este bine pentru el să facă un sport, am avut și un alt obiectiv pe creier. Îmi doresc să îl învăț să fie perseverent și să nu renunțe când ceva devine doar un pic mai greu. Da, cred că este la fel de important să nu îl forțez și să îi respect nevoile și dorințele. Vă explic mai în detaliu imediat.

De ce cred că perseverența este o valoare importantă?

Pentru că te ajută să nu renunți la scopurile tale atunci când dai de greu. Până la urmă în viață se va lovi și de momente dificile, știu asta. Satisfacția pe care o simți când poți depăși blocajele este cea mai mare răsplată pe care o primești pentru eforturile depuse. Iar încredere în sine crește ca aluatul la dospit când simți și vezi că ai depășit impasurile. Pentru că, acum este despre o activitate simplă, extrașcolară, mâine poate fi despre o materie grea la școală, despre o facultate cu multe provocări, despre un loc de muncă cu responsabilități mai mari.

Cum poți să îl înveți să fie perseverent?
  1. Cea mai de preț regulă este să alegi activități care crezi că sunt potrivite pentru el. Să îți cunoști bine copilul, să îi știi dorințele și preferințele. De exemplu, David este foarte energic și îi plac luptele. Dacă îl duceam la pictură pe lemn, mă aștept să fi fost mai puțin atractiv pentru el. De ce karate? Asta se cere un articol în sine. Să alegi activități pentru el înseamnă să fii pregătit și să renunțe. Să testeze, să fii atent la el (detalii mai jos) și să îi permiți să renunțe dacă activitatea nu îi face plăcere.
  1. Reglează-ți așteptările și alege pentru el, nu pentru tine. Dacă părintele este un bun muzician nu e musai și copilul să aibă aceleași înclinații. Sau poate le are, dar nu manifestă interes pentru acest domeniu. Și mie îmi place dansul la nebunie și deși aș fi visat să fiu o mare dansatoare mă abțin să proiectez asta asupra lui.
  1. Evită să îi încarci timpul cu foarte multe activități. Copiii au nevoie și de timp pentru joacă liberă, să le meargă mintea să inventeze jocuri, să se plictisească, să se joace cu părinții, să alerge în parc. 
  1. Realizează un program structurat pe care copilul să îl știe. Ce activități face, când, la ce oră, cu cine, cine îl duce. De multe ori un program clar, ordonat și previzibil îi oferă liniște și singuranță.
  1. Alege activități care sunt potrivite nivelului de dezvoltare fizică și intelectuală la care a ajuns.
  1. Ajută-l să își dezvolte sau să își mențină motivația intrinsecă. Motivația venită din interior este alimentată de interesul propriu, curiozitatea și entuziasmul de a face o anumită activitate. Ea scade atunci când un copil este obligat, mituit, șantajat, recompensat să facă un anumit lucru. 
  1. Învață-l că nu este un capăt de lume să greșești. Eșecul și greșelile ne pot oferi cele mai bune lecții. Cel mai mare eșec pe care am putea să îl avem, ar fi să nu încercăm! Doar atunci când nu încercăm putem să fim siguri că nu vom obține nimic! Încurajează-l atunci când depășește o dificultate și sprijină-l atunci când se împotmolește.
  1. Observă dacă mediul este unul bun pentru el și dacă a realizat o conexiune cu profesorul. Sunt mulți copii care vor să renunțe pentru că nu au creat o legătură cu profesorul/antrenorul sau pentru că sunt tratați cu respect și atenție.
Încearcă să nu încurajezi renunțarea la activitate dacă toate cele de mai sus sunt îndeplinite. 

Atât timp cât este o activitate potrivită vârstei, îi place cu adevărat ce face, este tratat cu respect și atenție, nu are programul foarte încărcat, atunci este posibil să vrea să renunțe doar pentru că așa este mai comod. Va învăța că poate renunța la orice, oricând și va fi tentat să o facă des și cu orice tip de activitate. 

 

Încearcă să amâni momentul renunțării și să îi vorbești despre ”de ce este important să meargă”. Caută soluții pentru a-i dezvolta motivația intrinsecă.

Observă dacă nu cumva este un pattern acesta de a renunța:

– evită să înceapă diferite acțiuni pentru că el crede că nu va reuși

– solicită foarte des recompense, laude, încurajări

– dacă este în situații care cer un minim de efort se descurajează imediat

– nu își asumă greșelile 

– preferă să renunțe în loc să rezolve problemele

Când copilul renunță ușor la activități dar este în regulă?

Dacă lipsește bucuria de a face respectiva activitate. Dacă devine stresant pentru el. Dacă mediul este problematic (profesori, locație, colectiv). Dacă îți dai seama că cerințele sunt mult prea mari față de ce poate oferi copilul tău acum. Dacă a încercat dar nu este înclinat spre asta și nu are rezultate care să îi mențină motivația intrinsecă.

 

Este important ca un copil să învețe să renunțe la medii care sunt toxice pentru ei!

 

Sunt licențiată în psihologie și sunt fascinată de creierul uman și capacitatea lui de a supraviețui și a se reconstrui indiferent câte furtuni e obligat să ducă. Ceva furtuni am trăit și eu! Aici e culcușul meu cald, pufos, cu miros de scorțișoară. Locul unde mă dezbrac de temeri și vă însoțesc cu gânduri, vise, povești și râsete de copil. Uneori și lacrimi, pentru că, oricât de „FUN” ar fi să fii părinte, de mii de ori poate fi mai greu când nu poți fi. Așa că, pășiți cu grijă când intrați în sufletul meu. Nu e musai să vă placă, dar e musai să îl tratați cu respect. Așa cum vă scriu și eu!
Articole create514

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Articole similare

Introdu termenii de cautare si apasa enter sau escape pentru a iesi din meniu