Copilul adoptat si povestea terapeutica

Din cauza situației economice și sociale prin care trecea familia lui, Claudiu, în vârstă de 5 ani, a fost încredințat statului. Părinții au fost de acord să semneze declarația în vederea adopției copilului și astfel au rupt orice legătură cu el. Până la găsirea unei familii adoptatoare, Claudiu a fost încredințat în plasament unui asistent maternal. După o perioadă de 6 luni s-a găsit o familie cu care să se poată realiza matchingul teoretic și practic. Băiețelul a trecut la următoarea etapă, perioada de acomodare. În acel moment rolul psihologului a fost de a-l consilia pe Claudiu, explicându-i situația sa printr-o poveste terapeutică similară cu situația prin care trecea el.

„Undeva departe, demult, foarte demult, într-un ținut veșnic verde, se întindea falnica o pădure de brazi. Treceau zile și nopți iar pădurea vietuia în liniște și armonie. Uneori câte un vânt năprasnic tulbura liniștea brazilor, sau alteori o furtună zdruncina statornicia și semetia lor. Între miile de brazi înalți, brăduții (puii de brad) se bucurau de zilele frumoase. Când era frig simțeau căldura ramurilor brazilor iar atunci când era prea cald se simțeau ocrotiți de umbra acestor ramuri. În liniștea pădurii, însă, se auzea din când în când un plâns plin de durere. Era un puiuț mic de brad, supărat că cei din jurul său uitau să-l îngrijească și să-l ocrotească de vitregiile vremii. Uneori nu avea apă suficientă la rădăcină, îi era prea cald și brazii adulți de lângă el păreau că uitasera de el. Zilele treceau iar el suferea din ce în ce mai mult.

Într-o zi, însă, s-a întâmplat o minune. Ca și cum cineva i-ar fi auzit plânsul și i-ar fi înțeles tristețea, niște oameni au venit să îl ajute. L-au udat, i-au pus pământ la rădăcină, încercând să-i redea puterea și forța. Dar era greu și mai mult decât orice, brăduțul suferea pentru că familia sa de brazi nu-l mai iubea. Oricât au încercat oamenii să-l aducă mai aproape de brazii-părinți nu au reușit. Rădăcinile acestora îl respingeau, crengile il loveau.

Și iată că într-o zi brăduțul s-a trezit într-un vas mare cu pământ. Oamenii l-au coborat de pe munte și l-au adus într-o încăpere mare cu plante: o seră. Puiuțul de brad tremura de neîncredere și frică. Se întreba mereu: „Unde mă aflu?”, „Ce se va întâmpla cu mine?”. O iedera mare aflată în seră auzi vocea brăduțului și îi spuse: „Nu te teme Claudiu, puiule de brad! Nu ești singur. Oamenii care te-au adus aici te iubesc și vor să-ți fie bine. Trebuie să fii curajos și să ai răbdare. Ei te vor ajuta”. Speriat, brăduțul a întrebat: „Dar de ce m-au sădit într-un vas cu pământ? Eu vreau să trăiesc afară în libertate”. Iedera: „Ei nu fac alteva decât să te pregătească pentru o viață nouă. Cu siguranță nu vei sta mult în acest vas, doar până găsesc ei o pădure frumoasă și primitoare pentru tine. Trebuie să ai răbdare!”.

Nopțile treceau, iar în visele sale, brăduțul vedea vechea pădure și brazii cunoscuți. Amintirile îl răscoleau neîncetat. Dar într-o dimineață senină, brăduțul simți deodată căldura razelor de soare și umbra binefăcătoare a ramurilor brazilor adulți. Se afla într-o nouă pădure, primitoare și iubitoare. Doi brazi adulți vegheau cu dragoste asupra lui. Aceștia vor fi mereu alături de el. Nu-l vor părăsi niciodată. Claudiu, brăduțul din poveste, a înțeles și a închis cutia amintirilor sale dureroase. În noua pădure, în fața sa se întind acum multe poteci care duc departe, fiecare spre un alt orizont. Iar Claudiu va ști cu siguranță să aleagă drumul potrivit”.

FotoCredit: Cristina TR

 

 

Sunt licențiată în psihologie și sunt fascinată de creierul uman și capacitatea lui de a supraviețuit și a se reconstrui indiferent câte furtuni e obligat să ducă. Ceva furtuni am trăit și eu! Aici e culcușul meu cald, pufos, cu miros de scorțișoară. Locul unde mă dezbrac de temeri și vă însoțesc cu gânduri, vise, povești și râsete de copil. Uneori și lacrimi, pentru că, oricât de „FUN” ar fi să fii părinte, de mii de ori poate fi mai greu când nu poți fi. Așa că, pășiți cu grijă când intrați în sufletul meu. Nu e musai să vă placă, dar e musai să îl tratați cu respect. Așa cum vă scriu și eu!
Articole create856

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Articole similare

Introdu termenii de cautare si apasa enter sau escape pentru a iesi din meniu