Copiii noștri nu sunt proprietatea noastră!

Copiii noștri nu sunt proprietatea noastră! L-ai făcut, nu îl deții! E celulă celulă din tine. Îi curge prin vene fire din sângele tău. Are ochii ca ai tăi, sau părul, gura, gropițele din obraji. Uneori zâmbește fix ca tine și deseori îți folosește expresiile fără să le înțeleagă pe deplin. E copilul tău! Nu e proprietatea ta! Nu îl deții!

„Eu te-am făcut, eu te omor!”

De parcă asta îți dă dreptul să îi iei viața, de fapt, nici măcar să ameninți cu așa ceva nu ar trebui să îți permiți. E viața lui, îi aparține într-un totul. E corpul lui și tot lui îi aparține. Că l-ai făcut nu îți dă dreptul să mutilezi corpul și sufletul cu palmele tale de mamă. Si apoi să îl omori, că doar tu l-ai făcut. 

Copiii nu sunt marionetele noastre. 

Nu i-am făcut, sau nu ar fi trebuit să îi facem, pentru că voiam o păpușă mai mare care să joace după cum gândim noi. Să stea drepți la masă, cu brocolli în furculița, să ia numai 10 și să poarte coroniță, să realizeze ce n-am fost noi în stare să facem și abia apoi să le arătăm că îi iubim. Iubirea de părinte nu e ceva ce trebuie câștigat! 

Copiii nu sunt arme de rănit oameni.

Copiii nu sunt arme de rănit oameni, oricât de mult îi urâm pe cei pe care vrem să îi rănim sau oricât ne-au rănit ei la rândul lor. Nu sunt obiecte de schimb, de șantajat, de manipulat. Nu sunt obiecte, sunt oameni. Și nu îi deținem. Nu avem dreptul să le dictăm pe care părinte să iubească mai mult. Și evident, dacă noi divorțăm de tatăl copilului, nu trebuie să o facă și ei. Dacă voi o urâți pe mama copilului, nu, nu trebuie să o urască și ei. Și apoi, să pui orice fel de ură în sufletul unui copil numai dovadă de iubire nu e.

Copiii noștri nu sunt proprietatea noastră! 

Nu sunt obiecte. Nu funcționează cu telecomandă și baterii. Nu sunt obligați să facă doar ce vrem noi fiindcă noi suntem mai mari. Nu sunt mijloc de obținut plăceri sau creat dureri. Sunt oameni și își aparțin doar lor, chiar dacă e celulă celulă din tine și îi curg prin vene fire din sângele tău.

 

Sursă poza: Alex Pasarelu @ Unsplash

 

 Vă invit să dați like paginii de Facebook a blog-ului sau să vă abonați la newsletter, prin introducerea adresei de e-mail (dreapta paginii, rubrica “Notificări articole”). 

 

Sunt licențiată în Psihologie și în Asistență Socială și sunt fascinată de psihicului uman și capacitatea lui de a supraviețuit și a se reconstrui indiferent câte furtuni e obligat să ducă. Am finalizat masterul „Evaluarea, consilierea și psihoterapia copilului, cuplului și familiei” și un program de formare în specializarea ”Psihoterapia integrativă a traumei”. Cred cu tărie că oamenii sunt făcuți să fie buni și să iubească. Unii nu își dau voie. În ei stau bine de pază durerile, fricile, mecanismele de apărare, furia. Toate zidurile pe care și le-au ridicat singuri, pentru că altă dată au trebui să se apere. Altfel nu ar fi putut trăi. Altfel nu știu să trăiască. Dar altfel se poate!
Articole create 531

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Articole similare

Începe să tastezi termenul de căutare mai sus și apasă Enter pentru a căuta. Apasă ESC pentru a anula.