Conversații cu un băiat de 12 ani despre ce înseamnă să fii adult

Hany (12 ani) – Când ești adult faci ce vrei tu!

Eu (33 ani … obosiți 🙂 ) – Daaaa, nu chiar, ca să fiu sinceră cu tine. Hai să îți explic!

 

Știi ce aș vrea eu să fac în seara asta după ce ajung acasă?

 

Aș vrea să fac o baie cu spumă, fără să intre David peste mine. Să beau un pahar cu vin. Să citesc o carte bună psihologică, din alea 7-8 pe care le-am cumpărat deja. Și să mă uit la un episod dintr-un serial.

 

Știi ce o să fac de fapt?

 

O să cicălesc copilul pentru că n-a mâncat mai nimic toată ziua, a fost ocupat să se joace. O să îi pun ceva să mănânce. O să îl bag la baie, unde inevitabil va trebui și să spăl pe jos. O să fac maxim un duș rapid sperând să nu intre peste mine. Probabil voi rămâne cu speranța. O să îi citesc de culcare, din cartea lui pentru copii. O să îl alint și o să adorm, frântă, posibil cu el pe burta mea. Asta o să fac!

 

Hany – Păi, măcar te speli.

 

Corect! Ce altceva îmi trebuie când sunt adult ? :)))

 

 

Sunt licențiată în psihologie și sunt fascinată de creierul uman și capacitatea lui de a supraviețuit și a se reconstrui indiferent câte furtuni e obligat să ducă. Ceva furtuni am trăit și eu! Aici e culcușul meu cald, pufos, cu miros de scorțișoară. Locul unde mă dezbrac de temeri și vă însoțesc cu gânduri, vise, povești și râsete de copil. Uneori și lacrimi, pentru că, oricât de „FUN” ar fi să fii părinte, de mii de ori poate fi mai greu când nu poți fi. Așa că, pășiți cu grijă când intrați în sufletul meu. Nu e musai să vă placă, dar e musai să îl tratați cu respect. Așa cum vă scriu și eu!
Articole create888

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Articole similare

Introdu termenii de cautare si apasa enter sau escape pentru a iesi din meniu