Conectarea noastra cu mamaliga si vânturi

Vă povesteam de șmecheriile noastre pentru a profita de timpul, prea puțin uneori, pe care îl petrecem cu David. Și o întâmplare petrecută zilele trecute m-a făcut să realizez că există mii de momente în care te poți conecta cu copilul tău, chiar și atunci când n-ai zice că e conjunctura favorabilă.

De exemplu, noi ne conectăm prin glume cu pârțuri.

Și râdem zdravăn și sănătos. După zile întregi de nemâncat, nedormit, ne-nimic, cu dor, plâns și stat așa, ca un animal doborât devreme, am râs bine, pentru că David a intrat peste mine la budă și m-a întrebat ce fac. Ghiciți numai ce?
– Mami, eu puțin mai male acum, fac pâlț tale, uite.
Își ia oala, se așează lângă mine și am pus-o de un concurs și am râs până mi-au dat lacrimile. Nici nu știam că mai am. Ta-su întreba dincolo de ușă ce facem de râdem așa, cred că ne și invidia puțin.

Când ajung acasă, mai toate treburile le fac cu compania lui David.

Gătim împreună, uneori mai mult mă încurcă decât mă ajută, dar nu-i bai dacă mămăliga e prea tare, biscuiții se ard, legumele pentru ciorbă dispar, laptele ajunge mai mult pe mobilă decât în cană și tot așa. Cu mămăliga totuși încept să am o problemă, vom ajunge știuleți dacă nu depășește în curând pasiunea asta pentru ea.

Îi țin companie și când stă pe oliță, fie îi fac cald la tălpi cu picioarele mele, fie citim o carte, fie facem povești cu urși și maimuțe și ce orătănii mai vrea el … bine, pe el îl și uită timpul pe tron.

Punem împreună rufele la spălat, facem bagajul pentru grădiniță sau deplasare, pachetul pentru mine la birou, strângem haine și le punem la călcat, dăm împreună cu aspiratorul, David călare pe el, când nu îl deranjează zgomotul și se închide în altă cameră cu zeci de jucării la purtător.

Facem activități inventate de mine, activități pe care mă ajută să le pun în practică.

Sau îmi fură materialele să facă el altceva. Parcăm mașini, jucăm fotbal în casă, ne duielăm cu săbii imaginare, suntem pe rând polițiști și hoți, inventăm închisori, magazine, grădinițe și birouri pentru oameni mari, modelăm în plastilină și colorăm … ne jucăm, de cele mai multe ori fix ce vrea el.

Când sunt momente în care am de trimis urgent un e-mail sau vreau o scurtă pauză fără companie, i-l pasez lui ta-su pentru un fotbal cum numai ei știu să joace. Din când în când mă întrerupe David să mă informeze cât de sus a ajuns mingea și ce a reușit să dărâme, are chiar și un pahar spart la activ și e destul de mândru cu asta.

Așa că trăim intens și împreună fiecare moment pe care îl petrecem unul în compania celuilalt și transformăm treburile zilnice în bune momente pentru a ne conecta. Hai că fug să mai mănânc o mămăligă … cine, cine m-a pus să îl învăț să facă asta !?

Just Have FUN !

Vă invit să dați like paginii de Facebook a blog-ului sau să vă abonați la newsletter, prin introducerea adresei de e-mail (dreapta paginii, rubrica “Aboneaza-te la blog”). 

 

Sunt licențiată în psihologie și sunt fascinată de creierul uman și capacitatea lui de a supraviețuit și a se reconstrui indiferent câte furtuni e obligat să ducă. Ceva furtuni am trăit și eu! Aici e culcușul meu cald, pufos, cu miros de scorțișoară. Locul unde mă dezbrac de temeri și vă însoțesc cu gânduri, vise, povești și râsete de copil. Uneori și lacrimi, pentru că, oricât de „FUN” ar fi să fii părinte, de mii de ori poate fi mai greu când nu poți fi. Așa că, pășiți cu grijă când intrați în sufletul meu. Nu e musai să vă placă, dar e musai să îl tratați cu respect. Așa cum vă scriu și eu!
Articole create872

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Articole similare

Introdu termenii de cautare si apasa enter sau escape pentru a iesi din meniu