Cine adoarme primul sa anunte

Când eram mică am stat mulți ani la bunici, și eu și sora mea. Seara dormeam în același pat cu mamaia și cu tataia. Nu știu cum încăpeam toți 4 într-un singur pat.

Eram doi copii normali, adică noaptea nu voiam să ne culcăm și dimineața nu voiam să ne trezim. Și tataia ne spunea întotdeauna:
– Cine adoarme primul să anunțe.
– Cum tataie?
– Să sforăie, tataie. Doar să sforăie.

Închideam ochii și în tăcere așteptam ca primul să anunțe.

Dimineața ne trezeam după multe rugăminți. Cum face și David acum. Ne așezam la masa cu mușama unde mâncam pâine cu margarină și gem, și beam ceai de tei.

Și mai avea tataie o vorbă pe care am păstrat-o în mine: “tataie, când bagi mâna undeva trebuie să se oprească aici, între degetul mare și arătător”. Îmi gesticula el cu palma la care avea retezat, de la articulație, degetul mare. Un accident de muncă.

Era metafora lui pentru furat. Păcat că pe cei care ne conduc acum nu i-a învățat nimeni vorbele bunicului meu 🙁 . Am impresia că prea mulți adorm fără să anunțe când prea mulți bagă mâna până la cot, de ce nu și până la omoplat 🙁 .

Sunt licențiată în psihologie și sunt fascinată de creierul uman și capacitatea lui de a supraviețuit și a se reconstrui indiferent câte furtuni e obligat să ducă. Ceva furtuni am trăit și eu! Aici e culcușul meu cald, pufos, cu miros de scorțișoară. Locul unde mă dezbrac de temeri și vă însoțesc cu gânduri, vise, povești și râsete de copil. Uneori și lacrimi, pentru că, oricât de „FUN” ar fi să fii părinte, de mii de ori poate fi mai greu când nu poți fi. Așa că, pășiți cu grijă când intrați în sufletul meu. Nu e musai să vă placă, dar e musai să îl tratați cu respect. Așa cum vă scriu și eu!
Articole create860

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Articole similare

Introdu termenii de cautare si apasa enter sau escape pentru a iesi din meniu