Toamna se numara bobocii – eu am unu minunat

10445992_991286844230219_3785113388397409906_nUrata vreme, domnule, urata! Atata ploaie, frig si stat in casa. Cosmarul meu de cand ma stiu. Eu nu sunt, de fapt nu eram genul omului care se entuziasmeaza imediat ce ingalbeneste o frunza. Mie imi place verdele, caldura, soarele, vara cu mare, concedii si stat in parc pana seara tarziu.

Asta e prima toamna in 3 si zilele acestea au fost primele de toamna doar eu cu David. Recunosc, mi-a fost un pic teama de ele. Ce sa facem in casa toata ziua, cand zgubiliticul macaie de cum se trezeste si pana plecam in parc? Dar ce sa vezi? A fost bine, chiar foarte. Linistiti, in casuta noastra racoroasa, plina de jucarii spectaculoase precum craticioare, capace, sticle, linguri de lemn, inveselita de muzica si dans, toate pe covor, in bucatarie – locul lui preferat. N-am idee de ce.

Acum, daca ma chestionati de hiturile muzicale, parol ca nu stiu, dar pot sa va cant tot playlist-ul de la Tralala si Cutiuta muzicala. Intrebati vecinii, ei ma aud, cica am voce frumoasa, asa ii spuneau lui David si domnului meu sot intr-o seara, de curand „Vai ce iti mai canta mami, are o voce asa frumoasa, eu nu stiu sa cant asa”. Eiii, uite, mi-am omis cariera! Cu acompaniamentul lui David „ta-ta na-na ba-ba ne-ne” succesul ar fi fost garantat. 🙂

Si vremea asta londoneza l-a tot cheamat pe David la somn, spre incantarea mea si a laptopului pe care stau neterminate articole, destule la numar. Somn, joaca, cantece, mers cu umbrela pana la cofetarie sa imi iau fondante, iar somn, joaca, dans si cateva, multe, mese strecurate printre. Dar mai ales noua pasiune: fosnit, mirosit, gustat, plimbat cosuletul cu castane, ghinde si frunze uscate. Entuziasm nemarginit, parca ar fi copil! Acum, spune si tu, unde sa gasesti asa jucarii naturale vara?

Parca m-am razgandit putin, e frumoasa si toamna, sau, poate, e frumos orice acum cu David.

 

Iarna draga, te astept cu incredere! Presimt ca te voi iubi si pe tine.

Sunt licențiată în psihologie și sunt fascinată de creierul uman și capacitatea lui de a supraviețuit și a se reconstrui indiferent câte furtuni e obligat să ducă. Ceva furtuni am trăit și eu! Aici e culcușul meu cald, pufos, cu miros de scorțișoară. Locul unde mă dezbrac de temeri și vă însoțesc cu gânduri, vise, povești și râsete de copil. Uneori și lacrimi, pentru că, oricât de „FUN” ar fi să fii părinte, de mii de ori poate fi mai greu când nu poți fi. Așa că, pășiți cu grijă când intrați în sufletul meu. Nu e musai să vă placă, dar e musai să îl tratați cu respect. Așa cum vă scriu și eu!
Articole create881

2 comentarii la „Toamna se numara bobocii – eu am unu minunat

  1. Bucura-te de fiecare clipa minunata.Mi-e dor si mie…dar copiii mei au crescut.Fetele au grijile si bucuriile vieti de adult….iar scolarii mei au grija lectiilor,atletism si caculator…Au crescut si sunt independenti!

    1. Fiecare perioada cu grijile ei. Imi spunea candva o prietena, copil mic=griji mici, copil mare=griji mari … asa ca ma bucur acum de grijile mici

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Articole similare

Introdu termenii de cautare si apasa enter sau escape pentru a iesi din meniu