Ce sunt de fapt dependențele și la ce servesc ele

Ce sunt de fapt dependențele

Ce sunt de fapt dependențele și la ce servesc ele? Nu știu dacă te-ai întrebat vreodată și dacă ai analizat acest aspect, dar te îndemn să o faci acum. Îți va oferi o nouă perspectivă asupra ta sau asupra celor din jurul tău care se luptă cu aceste mecanisme. Mecanisme care merg de fapt în defavoarea ta sau a lor.

Dependența este încercarea unei persoane de a regla propriul sistem nervos, este un mecanism de coping.

Adică, în traducere, este orice modalitate de prevenție sau adaptare la stres. Este modul prin care încercăm să reducem stresul pe care îl simțim. Dependența este și o nevoie inconștientă de a umple un gol interior.. Sau o nevoie inconștientă de a ”amorți” ceea ce simțim.

 

Se întâmplă des ca dependența să fie înțeleasă greșit. Ea produce stigmatizare și aduce cu sine multă rușine. Motiv pentru care oamenii nici nu o recunosc direct, mai ales atunci când vorbim de alcool și droguri. Și asta pentru că nu vor să fie priviți ca fiind ”bolnavi”.  Dar sunt și acele dependențe care nu sunt de fapt recunoscute ca fiind dependențe, pentru că ele aduc și beneficii și sunt uneori chiar și încurajate social. De exemplu, munca în exces și căutarea de a obține în permanență titluri, medalii, merite.

Dar toate dependențele au același cerc de funcționare.

Dependența presupune în fapt că menținem, în mod inconștient, acele modele vechi, învățate, care produc autoagresiune într-o formă sau alta. Ele vin din internalizarea unor moduri de acțiune din copilărie în care am fost de fapt victime. Iar repetăm ceea ce cunoaștem. Așa funcționează oamenii.

Dacă te lupți cu propria dependență, te rog să te uiți la copilul tău interior și la ce a trăit el.

Să vezi în ce măsură mecanismul acesta a fost cumva învățat sau preluat chiar înainte de a fi conștient de el. Când a apărut prima dată ca un mod de a reduce stresul sau de unde ”ai învățat” că el poate reduce stresul? Poate tatăl tău consuma mult alcool pentru a se amorți, sau mama muncea non stop pentru a nu simți etc.

 

Nu ești un om defect, doar păstrezi în tine un mecanism de coping cu ajutorul căruia te iluzionezi că vei primi ceea ce ți-a lipsit de atâta vreme, poate dintotdeauna. Nu uita că un nou mecanism poate fi învățat în locul acestuia vechi. Dar primul pas este să recunoști mecanismul vechi, să îi vezi funcția și să îl ”dezvețit”.

De obicei, în spatele dependențelor se află o traumă nerezolvată.

Pentru că, în urma unui eveniment copleșitor ai avut nevoie să dezvolți mecanisme care să te facă să nu mai simți. Atunci când cunoști povestea din spatele dependenței tale, poți înțelege de ce ai dezvoltat acest mecanism și de ce ai de fapt cu adevărat nevoie. Și abia apoi poți să îți oferi ce ai nevoie și să nu mai trăiești într-o iluzie care te omoară, puțin câte puțin.

 

 

Sursă poza: Marc Schaefer @ Unsplash

 

 Vă invit să dați like paginii de Facebook a blog-ului sau să vă abonați la newsletter, prin introducerea adresei de e-mail (dreapta paginii, rubrica “Notificări articole”). 

 

 

Sunt licențiată în Psihologie și în Asistență Socială și sunt fascinată de psihicului uman și capacitatea lui de a supraviețuit și a se reconstrui indiferent câte furtuni e obligat să ducă. Am finalizat masterul „Evaluarea, consilierea și psihoterapia copilului, cuplului și familiei” și urmez un program de formare în specializarea ”Psihoterapia integrativă a traumei”. Cred cu tărie că oamenii sunt făcuți să fie buni și să iubească. Unii nu își dau voie. În ei stau bine de pază durerile, fricile, mecanismele de apărare, furia. Toate zidurile pe care și le-au ridicat singuri, pentru că altă dată au trebui să se apere. Altfel nu ar fi putut trăi. Altfel nu știu să trăiască. Dar altfel se poate!
Articole create518

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Articole similare

Introdu termenii de cautare si apasa enter sau escape pentru a iesi din meniu