Câteva dintre metodele noastre de a reduce anxietatea de separare la intrarea în colectivitate

Anxietatea de separare există și în copil, dar și în părinte. Cu cât părintele este mai temător, speriat, anxios, nepregătit, cu atât posibilitatea de a exista o adaptare rapidă și ușoară, scade. 

Eu am lucrat cu mine însămi o vreme, pentru a reduce anxietatea. Și terapia m-a ajutat mult. Apoi am dezvoltat, în timp, câteva metode de a ne ajuta pe amândoi, atât pe mine, cât și pe David să ne aducem echilibrul acasă.

Despre unele am scris deja, vă pun aici linkurile, să nu vă chiorâți după ele pe blog:

Cum ajuți copilul să se adapteze la creșă/grădiniță

Povestea noastră despre adaptarea copilului la creșă

Cum să faci despărțile mai ușoare

Cum să îi învățăm zilele săptămânii (calendar pentru grădiniță)

Prima zi de grădiniță: să fie prima zi sau puțin mai târziu?

De ce plânge copilul la grădiniță? Și de ce nu vrea să meargă la grădiniță?

Cum mi-am dat seama că s-a adaptat copilul la grădiniță?

Securizarea emoțională a copiilor care merg la grădiniță … și, nu numai

Mai sunt câteva, actuale și azi, pe care nu le-am cuprins prin articolele trecute, așa că vi le las aici:

– Trezirea de dimineață are un anumit ritual. El seamănă cu mama lui când era mică, funcționează pe principiul „nu mă culc, dar nici nu mă trezesc”, așa că e greu cu datul jos din pat. La noi încă funcționează un joc amuzant, îl iau în brațe din pat și mă vait că a mâncat pietre, fiare și cataroaie și este foarte greu. Cu cât sunt eu mai teatrală, cu atât se amuză el mai tare și  cu cât râde mai tare cu atât se trezește mai repede. Problemă rezolvată! 

– Îl iau de la grădiniță pe undeva pe la mijloc, asta se traduce în limbajul lui „niciodată ultimul” pentru că nu îi place asta deloc.  

– Avem salutul nostru de despărțire pe care îl știu cel puțin jumătate din oamenii care calcă în grădiniță. Eu mă cobor la înălțimea lui și el mă pupă pe obrazul drept, obrazul stâng, frunte, nas, bărbie, gât, bate palma și dă noroc. Nu mă întrebați, invenția lui.

– Eu îl îmbrățișez inima pe inima și îi spun „hai să ne umplem sufletele cu iubire, să ne țină toată ziua”.

– Încă discutăm și îi explic de ce merg la serviciu și de ce este important să mă duc și de ce merge el la grădiniță și de ce este important să meargă 🙂 .

 Succes și răbdare vă doresc! 🙂

 

Sunt licențiată în psihologie și sunt fascinată de creierul uman și capacitatea lui de a supraviețuit și a se reconstrui indiferent câte furtuni e obligat să ducă. Ceva furtuni am trăit și eu! Aici e culcușul meu cald, pufos, cu miros de scorțișoară. Locul unde mă dezbrac de temeri și vă însoțesc cu gânduri, vise, povești și râsete de copil. Uneori și lacrimi, pentru că, oricât de „FUN” ar fi să fii părinte, de mii de ori poate fi mai greu când nu poți fi. Așa că, pășiți cu grijă când intrați în sufletul meu. Nu e musai să vă placă, dar e musai să îl tratați cu respect. Așa cum vă scriu și eu!
Articole create881

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Introdu termenii de cautare si apasa enter sau escape pentru a iesi din meniu