Cărți pentru copii – “Întrebări mari de la cei mici … la care răspund niște oameni foarte importanți”

David adoarme în fiecare seară după ce îi citesc o poveste. Minim o poveste. Și nu îi place să le reiau. Vă dați seama ce înseamnă asta pentru portofelul meu? E sufocant uneori. Și eu iubesc să îmi cumpăr cărți, dar măcar n-am cum să citesc una pe noapte 🙂

 

Soluția minune care mi-a lăsat portofelul să mai respire au fost aceste cărți. Citim două întrebări pe noapte dacă e târziu și patru dacă se lasă convins să ne punem în pat mai devreme.

 

Cărțile sunt scrise amândouă de Gemma Elwin Harris și au aceeași structură. O întrebare pusă de un copil la care răspunde un specialist adult. Zău că la unele întrebări nici eu nu știam răspunsul așa că învățăm amândoi.

 

 

David a împărțit întrebările în două categorii, cele amuzante și cele interesante. Cum ar fi “De ce nu putem bea pipi?”, sau “De ce au babuinii fundul roșu?”, sau “Lui Alexandru cel Mare îi plăceau broaștele?”  și “De ce doar oamenii mari hotărăsc ce e de făcut?”, sau “Cum se formează norii de ploaie?”, sau “De ce aterizează pisicile mereu în picioare?”.

 

Copiii se nasc cu această abilitate fantastică de a pune întrebări care ne încurcă pe noi, adulții, când ne este greu să găsim un răspuns adevărat și adaptat vârstei lor.

 

La finalul cărții “Întrebări mari de la cei mici … la care răspund niște oameni foarte importanți” găsiți și “material suplimentar” cu răspunsuri la fel de trăsnite precum sunt întrebările. Pe principiul “E bine să mănânci rame?”. “Da, dar fii atent să nu te vadă mamă”.

 

La finalul cărții “Oare peștișorul meu știe cine sunt?” găsiți teste faine la care să răspundeți întreaga familie sau, poate chiar la o adunare cu prietenii.

 

Sunt două cărți bune de avut în casă, care pot fi la fel de interesante pentru părinți pe cât sunt și pentru copii. Și mai ales, satisfac curiozitatea copiilor și le dezvoltă creativitatea și încrederea de a scoate pe gură întrebările care li se plimbă prin cap.

 

Sunt licențiată în psihologie și sunt fascinată de creierul uman și capacitatea lui de a supraviețuit și a se reconstrui indiferent câte furtuni e obligat să ducă. Ceva furtuni am trăit și eu! Aici e culcușul meu cald, pufos, cu miros de scorțișoară. Locul unde mă dezbrac de temeri și vă însoțesc cu gânduri, vise, povești și râsete de copil. Uneori și lacrimi, pentru că, oricât de „FUN” ar fi să fii părinte, de mii de ori poate fi mai greu când nu poți fi. Așa că, pășiți cu grijă când intrați în sufletul meu. Nu e musai să vă placă, dar e musai să îl tratați cu respect. Așa cum vă scriu și eu!
Articole create841

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Articole similare

Introdu termenii de cautare si apasa enter sau escape pentru a iesi din meniu