Care este de fapt scopul emoțiilor noastre de bază?

De-a lungul timpului au fost vehiculate mai multe teorii privind modul în care iau naștere emoțiile și ce se întâmplă în interiorul nostru atunci când ele sunt trăite. Numeroși specialiști au studiat acest domeniu și au elaborat ipoteze, fără ca ei să ajungă neapărat la o înțelegere comună privind mecanismul de producere, numărul emoțiilor pe care le putem experimenta și constructele culturale. Care este de fapt scopul emoțiilor noastre de bază?

Este binecunoscut faptul că o parte dintre reacțiile emoționale pe care le avem au asigurat de-a lungul timpului supraviețuirea noastră ca specie.

Acest lucru nu ar fi fost posibil dacă ele nu ar fi fost arhivate în sistemul nostru nervos și activate în situații specifice. Psihologul Daniel Goleman, cunoscut în special pentru cercetările sale privind inteligenţa emoţională, recunoaște ca emoții fundamentale: furia, tristețea, frica, bucuria, iubirea, supriza, dezgustul și rușinea.

 

Psihologul Robert Plutchik consideră, de asemenea, ca există 8 emoţii fundamentale. La acestea adaugă şi 8 emoţii complexe, formate din câte două emoţii fundamentale. Această clasificare poartă numele de „Cercul emoţiilor”. După Plutchik emoţiile fundamentale sunt bucurie, încredere, frică, surpiză, tristețe, dezgust, mânie, anticipație. Cele complexe sunt: optimism, dragoste, supunere, înfiorare, dezaprobare, remuşcare, dispreţ şi agresivitate.

 

Opiniile specialiștilor privind clasificarea emoțiior sunt diferite. Majoritatea lor sunt însă de acord cu privire la existența emoțiilor fundamentale, ca reacții evidente, tipice la lumea exterioară, și a celor care sunt nuanțate din acestea, mai puțin evidente, sub forma unui set complex de reacții mult mai greu de identificat, de acceptat și de rezolvat.

Mecanismul de producere al emoției poate fi observat prin:
  • Modificări la nivelul corpului, organice, fiziologice
  • Comportamente specifice
  • Trăiri afective din punct de vedere psihic

Având în minte acești indicatori, putem cu ușurință să ne dăm seama ce se întâmplă cu noi.  Care este de fapt scopul emoțiilor noastre de bază, adică atunci când experimentăm:

FURIA (MÂNIA):

Scopul furiei este să ne ajute să luptăm împotriva oricărei ameninţări asupra integrităţii persoanei noastre. Ne simțim expuși și atunci îi avertizăm pe ceilalți că suntem pregătiți să ripostăm. Că nu îi vom lăsa să profite de noi.

FRICA:

Scopul fricii este de a ne proteja integritatea în fața amenințării pe care o percepem.

BUCURIA:

Scopul bucuriei este de a ne odihni, la modul general, corpul și de a crea dispoziția de a face diferite lucruri, având focus pe scopuri variate.

IUBIREA:

Scopul iubirii este de a favoriza cooperarea.

SURPRIZA:

Scopul surprizei este să ne ajute să înțelegem mai ușor și clar ce se întâmplă, în vederea realizării celei mai bune acțiuni pentru noi.

DEZGUST:

Scopul dezgustului este de a ne proteja de factori care ne pot afecta integritatea.

TRISTEȚEA:

Scopul tristeții este de a-ți permite să te adaptezi atunci când ai suferit o pierdere, să-ți dea un timp de gândire și în care să îți plângi pierderea, te ajută să-ți economisești energia investită acum în evaluarea situației. Totodată, reprezintă un mijloc prin care comunicăm celorlalți că avem nevoie de sprijinul lor.

RUȘINEA:

Scopul rușinii este de a ne ajuta să ne adaptăm comportamentul individual și colectiv la normele din comunitate.

 

Sursă poza: Annie Spratt @ Unsplash

 

* Articolul conține informații din ”Metodologia de lucru pentru dezvoltarea competențelor sociale și emoționale ale copiilor de vârstă școlară mică” elaborată de psiholog Cristina Buja și psiholog Oana Alexandra Budiș.

 

 Vă invit să dați like paginii de Facebook a blog-ului sau să vă abonați la newsletter, prin introducerea adresei de e-mail (dreapta paginii, rubrica “Notificări articole”). 

 

 

Sunt licențiată în Psihologie și în Asistență Socială și sunt fascinată de psihicului uman și capacitatea lui de a supraviețuit și a se reconstrui indiferent câte furtuni e obligat să ducă. Am finalizat masterul „Evaluarea, consilierea și psihoterapia copilului, cuplului și familiei” și un program de formare în specializarea ”Psihoterapia integrativă a traumei”. Cred cu tărie că oamenii sunt făcuți să fie buni și să iubească. Unii nu își dau voie. În ei stau bine de pază durerile, fricile, mecanismele de apărare, furia. Toate zidurile pe care și le-au ridicat singuri, pentru că altă dată au trebui să se apere. Altfel nu ar fi putut trăi. Altfel nu știu să trăiască. Dar altfel se poate!
Articole create 530

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Articole similare

Începe să tastezi termenul de căutare mai sus și apasă Enter pentru a căuta. Apasă ESC pentru a anula.