Cand tu iti omori neuronii pe nimic, altii plang dupa ceea ce conteaza, dar lipseste

Când tu calculezi bugete și profit și orice numai să fii pe profit, eu și alți mulți prea mulți oameni ne plângem copiii morți sau părinții sau soții. De asta nu pun banii înaintea nimănui și înainte de nimic, știu că ei nu pot îmbrăca suflete goale.

Când tu te vaiți de colegul care face ceva în minusul tău și oricum ar proceda, corect sau incorect, tu o iei personal și te enervezi și faci o dramă, eu și alți mulți prea mulți oameni ne plângem copiii morți sau părinții sau soții. Eu nu vreau să știu ce spune unul sau spune altul și interpretează toți.

Când copilul refuză mâncarea gătită pentru el, când împrăștie mașinile prin casă în așa zisa parcare uriașă, când nu vrea să doarmă la prânz chiar dacă e deja de o oră în pat, când varsă olița cu pipi pe covor, când urlă disperat că el vrea ca jucăria să fie roz deschis, nu roz închis, când face ce face un copil la vârsta lui chiar dacă mai calcă pe nervi întinși, eu și alți mulți prea mulți oameni ne plângem copiii morți sau părinții sau soții. Îl privesc adesea pe David și mulțumesc că respiră, plânge, se împotrivește și mă enervează. El trăiește.

Când te înfurii pe soțul tău pentru că uită pentru a mia oară că l-ai rugat să nu mai arunce șosetele pe jos, că vrei să mai spele și el vasele, că nu e doar treaba ta să scoți cățelul la plimbare, că vrei să fie romantic din când în când chiar dacă nu îi stă în fire, eu și alți mulți prea mulți oameni ne plângem copiii morți sau părinții sau soții. Am învățat să îl accept cu blândețe pe Marius, chiar dacă mai ridic și tonul când îl rog să mai fie și altfel decât vrea el.

Când te superi pe prietena ta fiindcă te rănește pentru că nu ascultă când vorbești sau nu tace când o rogi să o facă, sau nu împărtășește aceleași idei cu tine, eu și alți mulți prea mulți oameni ne plângem copiii morți sau părinții sau soții. Prietenii ar trebui să fie lăsați să fie ceea ce sunt și să îi iubești și când nu sunt ca tine.

Când vânzătorul/șoferul/șeful/vecinul/colegul s-a purtat ca un dobitoc și te enervezi pentru o juma de zi, eu și alți mulți prea mulți oameni ne plângem copiii morți sau părinții sau soții. Încerc des să îmi amintesc că reacțiile oamenilor din jurul meu nu zic nimic despre mine, dar vorbesc totul despre ei.

Când tu îți omori neuronii pe nimic, chiar dacă ai putea să alegi să te oprești, eu și alți mulți prea mulți oameni am da absolut orice să ne întoarcem în timp, atunci când făceam fix ce faci și tu acum, să ne oprim și să trăim fără înverșunarea asta absurdă, să trăim cu oamenii pe care îi aveam atunci, și nu mai sunt acum.

Oprește-te o clipă!

 

 

Sunt licențiată în psihologie și sunt fascinată de creierul uman și capacitatea lui de a supraviețui și a se reconstrui indiferent câte furtuni e obligat să ducă. Ceva furtuni am trăit și eu! Aici e culcușul meu cald, pufos, cu miros de scorțișoară. Locul unde mă dezbrac de temeri și vă însoțesc cu gânduri, vise, povești și râsete de copil. Uneori și lacrimi, pentru că, oricât de „FUN” ar fi să fii părinte, de mii de ori poate fi mai greu când nu poți fi. Așa că, pășiți cu grijă când intrați în sufletul meu. Nu e musai să vă placă, dar e musai să îl tratați cu respect. Așa cum vă scriu și eu!
Articole create894

3 comentarii la „Cand tu iti omori neuronii pe nimic, altii plang dupa ceea ce conteaza, dar lipseste

  1. Ai atata dreptate, Cristina! Ne pierdem viata reactionand asa cum ai descris tu 🙁 Cred ca ar trebui sa printez articolul tau si sa-l am in fata ochilor atunci cand mintea mea o ia razna (adica mult prea des). Iti multumesc!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Articole similare

Introdu termenii de cautare si apasa enter sau escape pentru a iesi din meniu