Cam in urma cu toate

Când îl adorm pe David plimbat prin casă cum îi place de cele mai multe ori, aproape întotdeauna, mă ia un somn de cred eu că nu m-aș mai trezi până mâine. O fi de la mersul legănat? E un dans special, copilul nu se adoarme oricum. O fi de la praful de somn pe care îl au maimuțele? Aș lua în calcul chiar și oboseala. Dar nu știu cum se face că de cele mai multe ori cum adoarme băiatul cum fuge somnul meu. Acum a dispărut și din cauza omului ăsta care sforăie atât de tare încât se trezește  și se uită speriat în jur, de parcă i-ar fi țipat careva în ureche.

M-am pus în pat, David și-a lipit nasul de moaca mea, a mimat un suzețit, a râs în somn și apoi l-a acompaniat pe ta’su. Și brusc mi-am amintit câte am de făcut și câte nu, dar mi-aș dori, încât amân odihna din nou. Aș băga o mașină dar azi e duminică și cică nu se spală. Nu aș călca dar ar trebui, dulapul e gol de zici că doar pijamale și chiloți avem. Ar merge și un prânz chiar de a trecut de mult timpul lui, hai că ronțăi un biscuite și trece. Cărțile stau una peste alta cu tot praful pe ele, una începută, două deschise puțin și una primită cadou acum două zile, până începe David școala le-oi citit și eu. Mai am idei de trei articole plus alte vreo șapte începute. Pozele din telefon nu le-am descărcat de mult; picioarele nici atât, dar asta oricum nu pot, epilatorul face zgomot. Ahhhh și un film, de când nu am mai văzut un film n-aș mai ști pe ce tastă să apăs play. Și unghiile astea n-au mai simțit oja pe ele de vreo 3 săptămâni. Nu le dau că se curăță până de Crăciun, le fac atunci dacă o binevoi mândrul să se desprindă de fusta mea pentru 10 minute și să nu îmi mai fure oja pe care am găsit-o după o săptămână în spatele caloriferului. Parcă mă rugase domnul să îi cos ceva, nu-mi amintesc, dar nu contează și de mi-aș aminti nu aș face, nu am chef, de parcă am vreodată și na că azi am scuză, e duminică.

Cu ce sa incep mai degrabă? Mă simt ceva cam în urmă cu toate. Hai să mai scriu un articol. Iar o să mă întrebe domnul dacă m-am odihnit, iar mă fac cum că nu îl aud, iar îmi zice toată povestea aia cu ”tre să te odihnești, mai lasă site-urile”.

Sunt licențiată în psihologie și sunt fascinată de creierul uman și capacitatea lui de a supraviețuit și a se reconstrui indiferent câte furtuni e obligat să ducă. Ceva furtuni am trăit și eu! Aici e culcușul meu cald, pufos, cu miros de scorțișoară. Locul unde mă dezbrac de temeri și vă însoțesc cu gânduri, vise, povești și râsete de copil. Uneori și lacrimi, pentru că, oricât de „FUN” ar fi să fii părinte, de mii de ori poate fi mai greu când nu poți fi. Așa că, pășiți cu grijă când intrați în sufletul meu. Nu e musai să vă placă, dar e musai să îl tratați cu respect. Așa cum vă scriu și eu!
Articole create881

2 comentarii la „Cam in urma cu toate

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Articole similare

Introdu termenii de cautare si apasa enter sau escape pentru a iesi din meniu