Bunicii – la mintea nepotilor  

Îmi pare rău că n-avem noroc ca părinții să locuiască mai aproape și îmi pare și mai rău că nu au copiii noștri noroc să îi joace mai des pe degețelele lor grăsune și gingașe. Îmi place să îi privesc pe ai mei cum devin ei, oameni cu părul alb si ceva ani în buletin, mai copii decât David.

Tata îl duce pe cârcă, în patru labe, în timp ce nepot-su nu se hotărăște dacă să se creadă pe cal sau pe cămilă. Apoi îl pupă apasă pe obraji până simțim că vom leșina toți de râsul lor molipsitor. Așa ne făcea și nouă și ne ținea cu forța de ne abțineam cu greu, să nu ne scăpam pe noi de râs (noroc că David are pampers). Alteori ne zgâria cu barba pe obraji de arătam ca bețivii când e ger. Și îi pune muzică populară și îl învârte, iar David se hlizește că rar șade așa la înălțime. Iar la fotbal, adică un fel de fugărit mingea hai-hui, participă toată casa, indiferent de sex, vârsta și preferințe sportive.

Bunicii - la mintea nepotilor

Mama îi cântă diverse și cum să vă explic, are o voce specială, ar goli toate sălile de operă. Dar David nu fuge, nu protestează. Și îl scuipă invizibil să nu îl deoache că tare frumos mai seamănă cu mine … cred că e singura care mai crede asta, dar nu o răzgândește nimeni. Ii aduce la picioare toate jucăriile din casă, să nu depună nepotul prea mult efort. Apoi devine ghid de parcat mașini, la instrucțiunile ălui mic, că el e șeful. Se minunează de câte face, de parcă n-ar fi crescut zeci de copii până acum, dar na, niciunul nu i-a fost nepot.

Văd des bunici cu nepoții în parc și tânjesc după asta și știu că părinții noștri tânjesc și mai mult. Au fost de curând mama, tata, Alex si Marci (frații mei) la noi. Rar prindem astfel de ocazii, așa că David i-a dus la leagăne. Știți ce-mi place? Că unii se întorc odihniți și alții epuizați, dar toți fericiți. Și când îi văd atât de cuceriți, topiți și iubitori îmi dau seama că așa trebuie să fi fost și cu noi, numai că am crescut prea mult și nu ne mai amintim jucatul ăsta plin de emoție și nici nu se mai potrivește să mai încercăm acum. Ar fi mai ceva decât o comedie SF, să ne bebelușim așa, oameni în toată firea … dar mi-ar plăcea! :))

155073_177386445620267_2899666_n

O poză pe care o ador: Tata, Alex și Marci acum mulți ani :))

 

Sunt licențiată în psihologie și sunt fascinată de creierul uman și capacitatea lui de a supraviețuit și a se reconstrui indiferent câte furtuni e obligat să ducă. Ceva furtuni am trăit și eu! Aici e culcușul meu cald, pufos, cu miros de scorțișoară. Locul unde mă dezbrac de temeri și vă însoțesc cu gânduri, vise, povești și râsete de copil. Uneori și lacrimi, pentru că, oricât de „FUN” ar fi să fii părinte, de mii de ori poate fi mai greu când nu poți fi. Așa că, pășiți cu grijă când intrați în sufletul meu. Nu e musai să vă placă, dar e musai să îl tratați cu respect. Așa cum vă scriu și eu!
Articole create881

4 comentarii la „Bunicii – la mintea nepotilor  

  1. Ma stradui sa scriu printre lacrimi de bucurie si emotii.Ne-am dorii din suflet sa traim mai des clipele acestea de fericire.Ne imaginam deja cum va fi cand vom alerga prin parc cu amandoi nepotii…cand vom devenii Bunicii lui B.St.Delavrancea, cu un nepot dar si-o nepoata!Va iubim si ne bucuram ori de cate ori suntem impreuna !

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Articole similare

Introdu termenii de cautare si apasa enter sau escape pentru a iesi din meniu