Absența emoțională a mamei are un puternic impact asupra copilului

Ceea ce stă neclintit la baza traseului nostru existențial, este relația pe care am avut-o cu mama noastră … cea mai importantă relație din câte ne sunt date să trăim. Iar povestea se construiește încă din pântec. Când tot universul ticăie urmând bătăile inimii ei și simte fiecare stare a ei, chiar și după ce bebelușul îi părăsește interiorul și aterizează într-o lume total necunoscută. Practic, în primii ani de viață, copilul este extensia mamei lui. El simte ce simte și ea, este ca o oglindă a tuturor trăilor ei, conștiente sau inconștiente. Iar absența emoțională a mamei are un puternic impact asupra copilului.

 

În lumea asta nouă, bebelușul are nevoie ca mama să fie aproape de el. Să-i descifreze cerințele și să îi satisfacă nevoile fizice și emoționale. Atunci când o mamă este prezentă doar fizic, se poate ocupa doar de nevoile de suprafață, îi poate asigura copilului hrana, somnul și confortul fizic … nevoi esențiale și ele, ce-i drept. Dar și sufletul are nevoie de hrană. Absența emoțională a mamei poate duce la formarea unui atașament deficitar. Iar atașamentul deficiar este asociat cu deficiențe emotionale şi comportamentale pe parcursul întregii vieți.

Copiii sunt iubire și au nevoie de iubire.

Absența emoțională a mamei, poate fi cauzată de diverse afecțiuni fizice sau psihologice (inclusiv depresia), de educație precară, de lipsa de experiență, de propriile traume emoționale sau multiple preocupări. Chiar de preocuparea exacerbată de a îndeplini alte roluri sociale (soție, fiică, angajat etc). Și mamele care sunt prezente fizic, dar nu emoțional, își iubesc copiii. Dar adevărul e că ei au nevoie de mai mult decât să li se spună din când în când că sunt iubiți. Cum să vă explic cât mai simplu? Degeaba întinde el mânuțele să primească iubire, dacă mamă privește dincolo de el, dar îi spune peste 3 zile că îl iubește.

Copiii au nevoie să fie văzuți și auziți, au nevoie ca viața să fie despre ei
și nu despre problemele din jurul lor.

Nu judec mamele care nu sunt prezente emoțional pentru copiii lor. Știu prea bine cât de greu este, uneori, să te detașezi de propriile dureri pentru a fi acolo pentru copilul tău. Nici eu nu mi-am auzit și văzut copilul o vreme, când abia reușeam să nu mă prăbușesc, când încercam să mă adun, să nu îl las fără cea mai de preț relație a lui. Pentru mine era un efort să îi fiu alături emoțional atât cât îi eram. E posibil ca pentru el să nu fi fost suficient. M-am uitat la acest adevăr, l-am acceptat și l-am schimbat.

 

Am făcut un efort atunci și sunt dispusă să îl fac oricând. Pentru că știu cât de importantă este misiunea noastă ca mame. Pentru că, oricât de greu ne-ar fi nouă și oricâte scuze am găsi pentru lipsa noastră, să nu uităm că ei sunt copiii pe care noi îi modelăm cu fiecare acțiune pe care o facem sau uităm să o facem. Nu cred că există ceva mai marcant decât absența unei mame. Mamele sunt cele care pun baza sănătății emoționale în copilul lor, ele formează un copil care își conștientizează propriile emoții dar și emoțiile celor din jur, care știe să le recunoască și să le gestioneze. Iar această reziliență este extrem de importantă atunci când, inevitabil, se va lovi în viață de situații apăsătoare din punct de vedere emoțional, de momente grele, posibil traumatizante.

Dacă nu ești prezentă emoțional pentru copilul tău, nu înseamnă că nu poți îndrepta drumul.

E nevoie în primul rând să își recunoști ție adevărul și să căutați soluții. Uneori este suficient un contact fizic direct și constant. Gesturi afective ce țin de îngrijirea lui: îmbrățișat, legănat, pupat, mângâiat etc. Este suficent să râdeți împreună, să îl asculți, să fii atentă la ce îți spune dincolo de cuvinte. Să îl sprijini, să îl încurajezi, să fii atentă unde are nevoie de sprijinul tău. Să faceți activități recreative și educative din punct de vedere emoțional. Să îi accepți trăirile, să îi vorbești despre emoții. Să cunoști detalii despre dezvoltare emoțională în funcție de vârsta pe care o are.

 

Alteori este nevoie de intervenția unui specialist care să te ajute să îți vindeci propriile dureri, pentru a putea să fii cu adevărat în contact cu tine însăți și astfel să poți să fii în contact și cu copilul tău. Și întotdeauna are nevoie să îi spui că îl iubești, să îl convingi de asta prin acțiunile tale plinde iubire, chiar și atunci, de fapt, mai ales atunci când acțiunile lui nu sunt tocmai ”corecte”.

 

Știu, e grea misiunea de mamă dacă ești dispusă să îți asumi responsabilitatea rolului pe care îl deții. Dar este cea mai frumoasă și plină de iubire misiune de pe pământ.

 

Sursă poza: Jude Beck @ Unsplash

 

 Vă invit să dați like paginii de Facebook a blog-ului sau să vă abonați la newsletter, prin introducerea adresei de e-mail (dreapta paginii, rubrica “Notificări articole”). 

 

 

Sunt licențiată în Psihologie și în Asistență Socială și sunt fascinată de psihicului uman și capacitatea lui de a supraviețuit și a se reconstrui indiferent câte furtuni e obligat să ducă. Am finalizat masterul „Evaluarea, consilierea și psihoterapia copilului, cuplului și familiei” și urmez un program de formare în specializarea ”Psihoterapia integrativă a traumei”. Cred cu tărie că oamenii sunt făcuți să fie buni și să iubească. Unii nu își dau voie. În ei stau bine de pază durerile, fricile, mecanismele de apărare, furia. Toate zidurile pe care și le-au ridicat singuri, pentru că altă dată au trebui să se apere. Altfel nu ar fi putut trăi. Altfel nu știu să trăiască. Dar altfel se poate!
Articole create509

4 comentarii la „Absența emoțională a mamei are un puternic impact asupra copilului

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Articole similare

Introdu termenii de cautare si apasa enter sau escape pentru a iesi din meniu