Abia astept sa nu mai astept

De când îmi pot aminti despre mine, cam pe la 4-5 ani, tot aștept ceva. Să vină Crăciunul. Să încep școala. Să fac 14 ani. Să fiu mai grasă, slabă, înaltă, frumoasă. Să intru la liceu. Să mă iubească el. Să uit o iubire. Să vină zăpadă. Să se ducă mai repede. Să intru la facultate. Să plec în vacanță. Să îmi găsesc job. Să termin facultățile. Să mă mărit. Să performez la muncă. Să îmi schimb jobul. Să am mașină. Să scriu o carte. Să fac un copil. Să îl fac pe al doilea. Și m-am oprit.

În imaginația mea trăiam ziua de azi proiectând ziua de mâine. Trăiam ziua de azi așteptând ziua de mâine. Cu corpul aici, mintea peste luni și ani și sufletul Dumnezeu mai știe pe unde. Cred că am obținut multe așa, lucrând cu imaginația. Cred că am trăit puține de fapt. Am simțit puține. M-am proiectat mental peste ani. Mi-am programat trăiri, fericiri și suferințe uneori.

M-am oprit. Încă mă mai trezesc așteptând ceva. Ziua de sâmbătă sau cea de luni. Maxim o vacanță stabilită destul de departe. Nu mai proiectez nimic peste ani. Și abia aștept ziua în care să nu mai aștept. Să trăiesc ziua de azi, doar azi, și cea de mâine, doar mâine. Emoțiile de acum așa cum sunt, nu cum îmi spune mintea că ar trebui să fie. Abia aștept să nu mai aștept!

FotoCreditAlexandrina

 

Sunt licențiată în psihologie și sunt fascinată de creierul uman și capacitatea lui de a supraviețuit și a se reconstrui indiferent câte furtuni e obligat să ducă. Ceva furtuni am trăit și eu! Aici e culcușul meu cald, pufos, cu miros de scorțișoară. Locul unde mă dezbrac de temeri și vă însoțesc cu gânduri, vise, povești și râsete de copil. Uneori și lacrimi, pentru că, oricât de „FUN” ar fi să fii părinte, de mii de ori poate fi mai greu când nu poți fi. Așa că, pășiți cu grijă când intrați în sufletul meu. Nu e musai să vă placă, dar e musai să îl tratați cu respect. Așa cum vă scriu și eu!
Articole create851

9 comentarii la „Abia astept sa nu mai astept

  1. Foarte mare dreptate ai cu cele expuse mai sus, fiecare dintre noi ar trebui să trăiască acum și aici, fără alte planuri pe termen lung, fără calcule, sau gânduri pentru departe.Nici macar nu știm ce ne aduce ziua de maine, dar anii despre care am fi îndreptățiți să credem că sunt de partea noastra…
    Gânduri bune iti trimit, draga noastra!

  2. Draga Cristina, am si eu problema aceasta si din pacate ma ascund in spatele progesiei. Sunt programator si nimic nu se face daca nu e planificat si analizat. De multe ori cred ca mi se cuvine tot ce visez si consider foarte importante niste lucruri minore. Ma opresc in prezent doar cand dau de greu sI multultimesc pentru ce am langa mine. Creierul uman e o masinarie imposibi de oprit…

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Articole similare

Introdu termenii de cautare si apasa enter sau escape pentru a iesi din meniu