Vocea TDM: ”Povestile mele cu animale, de tot felul”

Weekend-ul ăsta prelungit cu 1 iunie ne-a trimis la părinți acasă și un pic la bunicii domnului de la țară. Așa că David a făcut cunoștință cu calul, văcuțele, puii pufoși de găină, rațele, porumbeii, cățeii, pisicile și nu cred că am omis ceva. Pe unele le mai văzuse pe ici pe colo, mai ales cățeii pe care îi imită când latră și porumbeii pe care îi cheamă cu mânuța, cam ce găsește și el prin București p-aici. Mă uitam la el așa uimit cum i se învârteau ochii ca girofarul după toate vietățile și îmi părea rău că probabil el nu va ști ce înseamnă să mulgi vaca și să bei laptele direct, să alergi în picioarele goale prin praful udat de ploaie, să rupi iarbă pentru gâște, să te plimbi cu căruța. Sper să compenseze bunicii lui cu altele, poate un pescuit pe Dunăre, o floare plantată în ghiveci, un cățel tras de coadă, nu știu, să se mai gândească și ei la ceva 🙂

Eu am două categorii de amintiri, unele frumoase, cu bunicii de la Brăila, părinții mamei mele, care de altfel au trăit la bloc dar care mi-au făcut de fapt copilăria mai frumoasă și părinții tatălui meu, de la țară, unde ne duceau mai mult fără voința noastră (veți înțelege de ce, citind articolul ”Poveștile mele cu animale, de tot felul”). Totuși, ce am mai salvat din verile petrecute la cei din urmă, sunt tocmai întâmplările cu animalele și mai ales puii lor.

Voi ce fel de amintiri păstrați în voi?

8

 

 

Cristina Buja
Sunt mamă, psiholog, trainer, ONG-ist și-n toate îmi place să îi învăț pe oameni să se ajute singuri. Aici e culcușul meu cald, pufos, cu miros de scorțișoară, locul unde mă dezbrac de temeri și vă însoțesc cu gânduri, vise, povești, uneori și lacrimi, pentru că, oricât de FUN ar fi să fii părinte, de mii de ori poate fi mai greu când nu poți fi. Aici sunt eu, la fel și altfel, mamă de băiat David și de fetiță înger Emma.

Leave a Comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *

%d bloggers like this: