Uneori dau in mintea copiilor … si nu mi se intampla rar

Aș vrea să spun că mi se întâmplă rar să mă port copilărește, am așa o impresie că citindu-mă vă închipuiți că sunt serioasă și atentă la ce fac și cum fac cu David, dar nu-i chiar așa, zău. Adică mă străduiesc, dar când sunt lângă mândrul pus mereu pe șotii și veselie nu-mi prea vine să fiu serioasă.

Așa că, dacă vedeți o femeie alergând la locurile de joacă, trântindu-se pe jos, ascunzându-se sub tobogan în timp ce un copil o caută ca un titirez și strigă ”regină mămicăăăăă, te găsesc euuuuu … ”, să știți că sunt multe șanse să fim noi.

Dacă vedeți o femeie care stă turcește pe bordură, sau fix în iarbă, privind cerul, în timp ce un copil se cațără pe ea și vorbește non-stop, să știți că sunt mari șanse să fim noi.

Dacă vedeți 2 oameni și 1 omuleț cum fac întrecere între ei și nu lasă omulețul să câștige că sunt prea ocupați să se șicaneze, să știți că sunt mari șanse să fim noi.

Dacă vedeți o femeie care mănâncă pâinea pe care copilul vrea să o dea porumbeilor, care linge înghețata de pe cornet și ciocolata de pe degete, care bea din limonada copilului pe ascuns și apoi îl întreabă unde a dispărut, să știți că sunt mari șanse să fim noi.

Dacă vedeți o femeie care nechezește ca un cal în timp ce cară un copil în cârcă, care face roata pe asfalt sau desenează flori și căsuțe, care testează trotineta copilului, să știți că sunt mari șanse să fim noi.

Dacă auziți o femeie care fredonează tare cântece pentru copii sau dansează pe stradă cu tot cu băiet, să știți să sunt mari șanse să fim noi.

Dacă vedeți o femeie care imită copilul cum stă cu gura căscată la ploaie sau zăpadă, să prindă pe limbă picături sau fulgi, să știți că sunt mari șanse să fim noi.

Dacă vedeți o femeie cum se dă de-a berbeleacu pe dealul cu zăpadă, țipând, musai țipând, să știți că sunt mari șanse să fiu eu.

Și bine că nu puteți să vedeți ce fac prin casă 😀

 

Cristina Buja
Sunt mamă, psiholog, trainer, ONG-ist și-n toate îmi place să îi învăț pe oameni să se ajute singuri. Aici e culcușul meu cald, pufos, cu miros de scorțișoară, locul unde mă dezbrac de temeri și vă însoțesc cu gânduri, vise, povești, uneori și lacrimi, pentru că, oricât de FUN ar fi să fii părinte, de mii de ori poate fi mai greu când nu poți fi. Aici sunt eu, la fel și altfel, mamă de băiat David și de fetiță înger Emma.

8 Comments

  1. Diana

    Ce tare!! David sigur isi va aminti cu drag toate clipele acestea ale voastre si toata distractia pe care o averi impreuna! 😀

    Reply
    1. Cristina Buja (Post author)

      Asta sper și eu că își va aminti cu drag 🙂

      Reply
  2. RALUCA NABARJOIU

    Ha ha, ce tare esti, pai daca nu am face din când în când ( sau mai des ) și de-astea, viata ar fi mai puțin frumoasa…copiii scot ce e mai bun din noi și ei merita sa fim “de-ai lor “cat mai des, stim cum e. Foarte haiosi sunteti, imi place mult de voi!

    Reply
    1. Cristina Buja (Post author)

      Daa, chiar scot ce e mai frumos din noi.

      Reply
  3. ANDA

    Daaa. Daca ajungeti in Crangasi suntem noiiii.
    Ne jucam impuscatea si ne tavalim pe jos

    Reply
    1. Cristina Buja (Post author)

      :)) Facem echipa?

      Reply
  4. Mihaela

    Emotionant, dar … DA, SUNTEM NOI! Nici ca ne puteai descrie mai bine de atat. Diferenta e ca mandrul meu e cu un an mai mic decat David.
    Te imbratisez!

    Reply
    1. Cristina Buja (Post author)

      Te imbratisez si eu 🙂

      Reply

Leave a Comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *

%d bloggers like this: