Un copil politicos cu pauze de odihna

Eram in Ikea, la zona restaurant, acolo unde este locul mic de joacă. Erau puțini copii. David luase o minge pufoasă și se juca cu ea. O fetiță îl ochește și îl urmărește:

– Dă-mi și mie mingea.
– Tlebuie să spui ”te log flumos”, îi răspunde David.
– Dă-mi și mie mingea.
– Tlebuie să spui ”te log flumos”.
– Dă-mi și mie mingea.
– Tlebuie să spui ”te log flumos”.

Amândoi vobeau din ce în ce mai tare și mai apăsat, eu și cealaltă mamică priveam atente, cam ca pisicile care văd șoricei și stau gata de pândă. Hai ca știți sigur poziția 🙂 .

– Off … te rog frumos dă-mi mingea.
– Bine, uite.

Și asta a fost tot. Așa face David de fiecare dată când îi este cerut un lucru, iar dacă vrea careva să se sustragă de la “te rog frumos” și pune mâna pe obiect, uită că este un copil politicos și urlă. Și poate să urle tare.

David salută vecinii pe scară și pe stradă și oriunde îi vede, spune mulțumesc când primește ceva, chiar și o piesă Lego de la mine, asta când nu uită, evident, spune bună ziua când intră în cabinetul medicului sau când mergem în vizită undeva, nu la prieteni că acolo altul e ritualul, e cu țopăit și maimuțărit de la emoții, se ține de burtică, scutură puțin umerii și rânjește precum câinele din reclama Pedigree.

A învățat de la unchii lui care au 10 ani și 14 ani să zică “mă”, “am murit”, “mă doare capul”, “off doamne”, “dracu”, “tâmpit”, “lasă-mă”, asta nu are farmec doar scris, mai mimați și voi un fel de strigăt semi-disperat. Mda, și să știți că se văd rar. Parte bună e ca habar nu are ce spune și că a înțeles că sunt cuvinte nepoliticoase așa că le folosește doar cu mine și cu ta-su, mai puțin “mă” de care are un fel de dependentă.

– Mami, ajută-mă mă!
– Se spune “te rog frumos” și fără “mă”.
– Aaa, scuze, am uitat mă.

Îi place, de fapt mai mult îi plăcea, că a mai renunțat la ele, să spună “caca” și “pipi”, pentru că, nu-i așa, este la vârsta fascinației pentru sistemul digestiv, cred că ar trage și pârțuri și râgâituri la comandă, dar încă nu știe cum. În schimb spune ”paldon” sau ”ai auzit mami?”, când produce vreuna dintre el. Și când uită să zică pardon, spun eu și el îmi răspunde cu ”mulțumesc”. V-am zis că este politicos!

Un copil politicos cu pauze de odihna (2)

Alte povesti cu și despre mândrul David, puteți să citiți aici.

 

Cristina Buja
Sunt mamă, psiholog, trainer, ONG-ist și-n toate îmi place să îi învăț pe oameni să se ajute singuri. Aici e culcușul meu cald, pufos, cu miros de scorțișoară, locul unde mă dezbrac de temeri și vă însoțesc cu gânduri, vise, povești, uneori și lacrimi, pentru că, oricât de FUN ar fi să fii părinte, de mii de ori poate fi mai greu când nu poți fi. Aici sunt eu, la fel și altfel, mamă de băiat David și înger de fetiță Emma.

Leave a Comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *

%d bloggers like this: