Te caut… stiu ca nu esti aici

Încă nu pot să mă opresc să te caut în fiecare bebeluș pe care îl cunosc. Mă uit și mă întreb dacă așa ai fi fost și tu, cu părul prea lung peste ochi și prea scurt în spate, cu gene de păianjen în jurul ochilor mari, poate albaștri, vezi sau căprui, serioasă sau veselă peste măsură. Îi lipesc pe ei pe pieptul meu, le miros pielea și mă întreb cum ai fi mirosit tu, la noi acasă, nu acolo unde tot și toți miroseau a dezinfectat și nimic nu semăna a viață. Mă uit la bebelușii altora și îmi încolăcesc durerea în mine. Mi-e groaznic de dor de tine!

M-am ascuns în muncă. Mă ajută.

Uit câteva ore în șir cât îmi lipsești. Râd, planific, rezolv, apoi prind un coleg dispus să mă asculte vorbind despre tine. Nu pot să plâng cu ei dar plâng încontinuu în mine. Și ei mă țintesc cu privirea aceea blândă care mângâie.

Știi, m-am mai adaptat la viața asta, dar tot visez uneori la viața pe care o plănuisem pentru noi. Mă auzi cum am învățat iar să râd? S-ar fi simțit mai cald dacă ai asculta aici în lumea asta unde am rămas doar noi 3. Stai, că tu știi bine cum râd, m-ai auzit 9 luni dinăuntru! Uneori uit că ai fost acolo, lipită de inima mea. Acum sunt deja 9 luni fără tine.

Te caut în fiecare bebeluș pe care îl văd.

Știu că nu ești aici. Știu! Habar n-am ce să mai cred despre lumea în care este posibil să fii tu, dar eu ridic ochii spre cer și îți vorbesc pentru că am nevoie să te știu undeva. Te iubesc mica mea. Îmi este tare dor de tine! Suntem mai bine. Luptăm. Ne vezi?

te-caut-stiu-ca-nu-esti-aici

Vă invit să dați like paginii de Facebook a blog-ului sau să vă abonați la newsletter, prin introducerea adresei de e-mail (dreapta paginii, rubrica “Aboneaza-te la blog”). 

 

Sunt licențiată în psihologie și sunt fascinată de creierul uman și capacitatea lui de a supraviețui și a se reconstrui indiferent câte furtuni e obligat să ducă. Ceva furtuni am trăit și eu! Aici e culcușul meu cald, pufos, cu miros de scorțișoară. Locul unde mă dezbrac de temeri și vă însoțesc cu gânduri, vise, povești și râsete de copil. Uneori și lacrimi, pentru că, oricât de „FUN” ar fi să fii părinte, de mii de ori poate fi mai greu când nu poți fi. Așa că, pășiți cu grijă când intrați în sufletul meu. Nu e musai să vă placă, dar e musai să îl tratați cu respect. Așa cum vă scriu și eu!
Articole create895

8 comentarii la „Te caut… stiu ca nu esti aici

  1. Este prea dureros ce trăiți voi. Și nu știu care e sensul de s.a întâmplat așa, ceea ce face ca totul să fie și mai dureros. of, pui mic si nevinovat îți trimitem toate gândurile noastre bune

  2. As vrea sa las un comentariu care sa aline, dar nu, nu stiu ce sa scriu… Plâng, scrii atat de frumos, si numai tu, numai tu știi ce-i in sufletul tau. Mi se rupe si mie sufletul…
    Imi pare rău, tare rău…Micuța ta, oriunde s-ar afla, e norocoasa ca te are ca mama.

  3. Imi pare atat de rau pentru toata suferinta prin care treceti. Ma rascolesc cuvintele tale si daca as putea as lua din durerea voastra, dar nu pot decat sa plang cand te citesc. Esti atat de puternica si sunteti o familie deosebita.
    Eu cred ca dragutul tau sufletel va fi alaturi de voi toata viata.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Articole similare

Introdu termenii de cautare si apasa enter sau escape pentru a iesi din meniu