Tag Archive: trecut

Neputinta nu se rezolva cu si mai multa vointa. Neputinta se traieste si se accepta.

Dimineață mă durea tot corpul. Dormisem bine, dar aveam ochii umflați și corpul îmi stătea în gardă de parcă s-ar aștepta să îl calce trenul numaidecât. Zăceam așa, cu David dormind pe picioarele mele și nu înțelegeam ce se petrece cu mine. Aș fi stat în pat, fără să văd pe nimeni, fără să vorbesc cu mine, fără să fiu cumva obligată să zâmbesc. Sunt într-un loc unde mi-e bine….
Read more

Cu cat te plangi mai mult cu atat actionezi mai putin

O vreme am exagerat cu plângerile. Nimic nu îmi convenea. Aveam cumva și o scuză bună, că o pierdusem pe Emma și lumea se întorseze cu fundul în sus și eu mergeam teleghidată prin ea, fără să mai înțeleg mare lucru. Și devenise prea sesizabil că mie nu îmi convenea nimic și eram acuzată în glume simple, că prea mă plâng și mi se urca și mai mult nemulțumirea la…
Read more

Cine adoarme primul sa anunte

Când eram mică am stat mulți ani la bunici, și eu și sora mea. Seara dormeam în același pat cu mamaia și cu tataia. Nu știu cum încăpeam toți 4 într-un singur pat. Eram doi copii normali, adică noaptea nu voiam să ne culcăm și dimineața nu voiam să ne trezim. Și tataia ne spunea întotdeauna: – Cine adoarme primul să anunțe. – Cum tataie? – Să sforăie, tataie. Doar…
Read more

Generatia “fetelor cuminti” si a “femeilor atotputernice”

Când eram mică, cam prin școala primară, mă jucam cu păpuși. Aveam două păpuși în stil Barbie, cu picioare lungi și subțiri, talie îngustă, sâni fermi și chip perfect. Ce nu am avut eu niciodată și nici nu voi avea. În stil Barbie, că de original n-am avut niciodată bani. Și aveam și o revistă cu poze cu astfel de păpuși, prezentate cumva într-o viața ”normală” extrem de mult fabulată….
Read more

Mult timp viata mea a fost o poveste planificata

Când am împlinit 18 ani, mama mi-a dăruit prima scrisoare pe care i-am trimis-o eu lui Moș Crăciun, scrisă fix de mine. M-a emoționat și mi-a plăcut să mă văd în urmă cu mulți ani. A doua zi am luat o foaie și un pix și am scris altă scrisoare pe care să o deschid peste 15-20 ani. Era despre cum visam eu să fie viața pentru mine. Nu a…
Read more

Un pansament pentru suflet aveti?

Sunt la curte, la socrii mei, curăț cartofi și privesc pe geam. David și tatăl lui întorc pe toate părțile un leagăn cu sforile încurcate. Vorbesc între ei ca doi oameni mari gata să rezolve o problema de importanță cel puțin națională. Cât de frumoși sunt împreună! Eu, singură, curăț cartofi. Un amărât de piure oi fi și eu în stare să fac azi! Îmi fuge mintea. Acum 3 ani…
Read more

De ce ne sperie atat de mult schimbarile chiar si atunci cand le cautam?

Mă uit des în urmă, în anii pe care i-am trăit. Vreau să mă știu și să mă iubesc și să mă iert când nu o fac. În mine se dă o luptă pe care doar eu o cunosc, între cine am fost și cine devin. Privesc înapoi și înțeleg că de multe ori, chiar dacă părea că nimic nu se schimbă, că totul rămâne la fel, de fapt viața…
Read more