Tag Archive: moarte

Mica și Mițu, copiii mei din două lumi

M-am trezit dimineață la 5. Afară se auzea un rașchetat de gheață pe parbriz. M-am întrebat dacă a nins iar ca atunci. Am stat câteva secunde și doar am ascultat zgomotul. Zgomotul ăsta de racletă pe parbriz. Zdrang! Zdrang! Zdrang! Așa se auzea și atunci. În terapie intensivă, dincolo de geam, ningea și cineva își curăța mașina. Eu murisem prin interior. Fetița mea se pregătea să moară și ea. Am…
Read more

M-as mandri cu Romania asta daca as avea de ce!

Nu i-am pus, azi, ie lui David și nu i-am vorbit despre România și cei 100 de ani. Eu nu! Ce să îi spun? Că în țara asta plătești contribuții la sănătate să fii și tu tratat de boli și apoi fugi la privat că ți-e frică de spitalele noastre murdare, înghesuite, cu medici flegmatici și asistente mai grețoase decât ei? Am născut  la stat. A fost atât de bine…
Read more

NICIODATA !

De 2 ani și 9 luni, mă trezesc din când în când, cu această senzație că m-aș băga în pat, cu pătura în cap, să plâng până mi se scurg toate durerile. Să nu mă mai întrebe nimeni nimic, să nu îmi mai ceară nimeni nimic, să nu mai trebuiască să fiu puternică, să nu mai justific nimic în fața nimănui, nici măcar a mea. Să nu trezesc copil de…
Read more

De ce mor copiii si de ce exista copii care traiesc in atat de multa suferinta?

Ne-am așezat la masă. Un restaurant frumos unde ni s-a promis cea mai bună saramura de crap proaspăt. Nu am fost mințiți. S-au ridicat pe rând colegii mei să se spele civilizat pe mâini și am rămas cu el. Un preot. Mult mai mult decât un preot. N-am vrut să fiu nepoliticoasa și să îl las singur. Și am vrut să rămân singură cu el. Ne cunoșteam de câteva ore….
Read more

Nu m-am gandit ca luminita de la capatul durerii poate fi alt tren care vine peste mine

După ce a murit Emma m-a ajutat foarte mult un gând pe care mi-l spuneam ori de câte ori simțeam că aș vrea să nu mai simt, deci să nu mai trăiesc. Simțeam atunci numai durere. Îmi spuneam că într-o zi va fi mai bine, se va face lumină în întuneric. ”Într-o zi” era poziționată undeva departe și eu supraviețuiam așteptând ca zilele să treacă, deci și viața. Asta e…
Read more

De ce am ales sa vorbesc despre moartea copilului meu si de ce recomandat tuturor sa faca asta

Știți, moartea este o normalitate a vieții noastre. Cea mai dureroasă normalitate pe care o cunoaștem din orice am trăi. Și ea doare pentru toată neputința pe care o aduce. Orice se poate repara, și îndreapta, și adapta, și învăța să trăiești cu, mai puțin moartea. Ea închide toate obloanele și te lasă singur în întuneric. Și mai doare pentru că ne amintește că și sfârșitul nostru va veni într-o…
Read more

Mult timp viata mea a fost o poveste planificata

Când am împlinit 18 ani, mama mi-a dăruit prima scrisoare pe care i-am trimis-o eu lui Moș Crăciun, scrisă fix de mine. M-a emoționat și mi-a plăcut să mă văd în urmă cu mulți ani. A doua zi am luat o foaie și un pix și am scris altă scrisoare pe care să o deschid peste 15-20 ani. Era despre cum visam eu să fie viața pentru mine. Nu a…
Read more