Tag Archive: maternitatea Regina Maria

Am privit spre o reconstructie, dupa ce am urlat pe ruine. Despre asta a fost 2018

Am 33 de ani. Viața mea e altceva decât visam altă dată. Eu sunt alta. Am dat ”reset”. 2018 a bătut la fund orice gând aș fi putut avea eu despre viața mea. N-am încă curaj să vorbesc despre asta. 2018 este anul în care: Am închis doliul Emmei. Încă doare uneori, de parcă mi-ar înfige cineva, pe neanunțate, o sabie în mijlocului inimii. Am închis doliul. O iubesc, îmi lipsește,…
Read more

M-as mandri cu Romania asta daca as avea de ce!

Nu i-am pus, azi, ie lui David și nu i-am vorbit despre România și cei 100 de ani. Eu nu! Ce să îi spun? Că în țara asta plătești contribuții la sănătate să fii și tu tratat de boli și apoi fugi la privat că ți-e frică de spitalele noastre murdare, înghesuite, cu medici flegmatici și asistente mai grețoase decât ei? Am născut  la stat. A fost atât de bine…
Read more

Procesele de malpraxis in Romania sunt ca o sinuciderea lenta

Acum 2 ani și 3 luni fetița pe care o așteptam nerăbdătoare să ne întregească tabloul de familie pe care eu îl construiam de aproape 30 de ani, a murit. A crescut în mine, sănătoasă, fără niciun fel de probleme, fără niciun indiciu care să ne pregătească pentru ce urma să trăim, asta dacă mai poți numi cu adevărat viața ce am trăit. Și când era vremea să iasă în…
Read more

Ruptura uterina EXISTA!

Înainte să o nasc pe Emma am fost la ginecologul la care mergeam deja de câțiva ani. Am cochetat cu ideea de a naște natural după cezariana avută cu David, am întrebat dacă pot, mi-a zis că da, doar că nu îmi va putea face deloc analgezice pentru că, în cazul unei rupturi uterine, ar trebui să pot simți dacă se întâmplă. “Ce este asta”, am întrebat. Îmi amintesc perfect și…
Read more

“La un moment dat trebuie sa abandonam speranta unui trecut mai bun”

N-am vrut să fac un bilanț al anului care a fost. Nu am vrut pentru că aveam impresia asta neclară de altfel, că nu a fost ce îmi doream să fie. Apoi m-am trezit azi dimineață la 04:49 și nu am putut să mai dorm. M-am tot gândit la mine și la noi, la cum mă surpride viața și eu îi râd drept mulțumire sau îi urlu în față și…
Read more

Suntem prea mici, oricat de mari ne-am incapatana sa ne credem

Am mers ușor cu vântul ăsta lovindu-mă aspru peste față și m-am gândit la noaptea în care am născut. La teamă, nerăbdare, neputință. Cât de mici suntem de fapt. Când de greu construiești și cât de ușor ți se dărâmă. E prea frig în lumea asta. Suntem prea mici, oricât de mari ne-am încăpățâna să ne credem. Frig era și atunci. Nu frigul mi-a înghețat inima, trauma a făcut-o. Dacă…
Read more

Moarte, malpraxis si avocati in Romania … mai bine naufragiat pe o insula pustie

Acum 1 an și 7 luni Emma pleca într-o lume pe care vreau să o cred mai bună decât asta pe care o simt din ce în ce mai ciudată. De ce s-a întâmplat așa totul? Ce e greșit? Cum e posibil? Am fost, cu parafă medicală, o mamă sănătoasă purtând un copil sănătos. Până nu a mai fost. E cel puțin dubios cum s-a derulat nașterea și totuși ei…
Read more