Tag Archive: iubire

Divortul nu este esec si nici rusine, e o asumare

Zilele trecute mi-a aruncat o prietenă sub ochi articolul Denisei, ”Divorțul între tribunal și bal”. Prima dată am ridicat o sprânceană și colțul gurii și am intrat să îl citesc. ”Și chiar dacă reușim să scăpăm onorabil, deși îmi vine greu să cred asta cu inteligența emoțională a generațiilor noastre, tot este un eșec.” Când am citi asta, că este un eșec, aproape că am râs. În aceeași propoziție cu…
Read more

Copiii mei sunt superputerea mea!

Nu sunt omul care să trăiască prin copiii lui! Nu am crezut niciodată că asta e varianta sănătoasă. Un copil nu îți poate fi suficient pentru complexitatea cu care trăiește un om. Și sigur nu o să cred vreodată că dacă am făcut un copil el îmi datorează ovații, laude, plecăciuni și fericiri. El și le datorează doar lui! Dar David este superputerea mea! M-a salvat! Gândul că nevoia lui…
Read more

Mama, acest calorifer cald si sac de box al copiilor

Mă pun cu David la somn. Se ghemuiește tot în mine, își pune obrazul pe burta mea, îl mângâi și adoarme. Uneori, mă alinta și el înapoi: ”Mămiuca mea fericită! Ce caldă ești! Caloriferul meu! Mami, tu de ce ești așa caldă? De la multă iubire?”. Îmi leșină sufletul în mine. Îmi plimb mâna prin părul lui, în timp ce îi povestesc despre mine când eram mică și îl simt cum…
Read more

Copiii cred ca ei pot controla lumea din exteriorul lor. Si cred ca ei poarta vina!

Când eram mică, fixam cu privirea un obiect de pe masă și credeam cu adevărat că pot să îl mișc. Și alte schimbări importante am crezut cu tărie că le pot face eu. De exemplu, dacă voi fi bună, voi fi iubită. Dacă le voi arată mereu părinților mei că îi iubesc, se vor iubi între ei. Dacă voi insista, vor rămâne pentru totdeauna împreună. Sunt împreună și acum. Dar…
Read more

Am privit spre o reconstructie, dupa ce am urlat pe ruine. Despre asta a fost 2018

Am 33 de ani. Viața mea e altceva decât visam altă dată. Eu sunt alta. Am dat ”reset”. 2018 a bătut la fund orice gând aș fi putut avea eu despre viața mea. N-am încă curaj să vorbesc despre asta. 2018 este anul în care: Am închis doliul Emmei. Încă doare uneori, de parcă mi-ar înfige cineva, pe neanunțate, o sabie în mijlocului inimii. Am închis doliul. O iubesc, îmi lipsește,…
Read more

Emma traieste prin mine si prin scrierile mele

Am realizat de curând. Am rămas o vreme pe gânduri și am zâmbind cu tot sufletul.  Emma trăiește prin mine și prin scrierile mele. Mi-a zis o prietenă acum câteva luni, că i-am dat Emmei contur și personalitate și existență. Că o cunoaște prin mine. Mi-a uns sufletul și aș fi îmbrățișat-o strâns dacă nu era în spatele unui telefon, la ea acasă. Mi-au rămas gravate pe suflet cuvintele ei….
Read more

Cat de bine e sa te intorci acasa!

După 12 ani, am dormit iar la mama acasă. Înghesuită într-o tăblie de pat, cu David băgat în mine și cu frate-miu care mi-a pălit vreo două palme în somn. Și are niște palme … de atlet. Am dormit toți 3 în același pat. La mama e înghesuială. V-am mai spus, e asistent maternal. 3 paturi pline ochi cu un adult și minim un copil. Da, în apartamentul acela mic…
Read more