Sunt o mama buna pentru el?

Uneori mă regăsesc întrebându-mă dacă sunt o mamă bună pentru copilul meu, dacă ceea ce cred eu că fac bine, el percepe la fel, dacă îl ajută, când iese în lumea de dincolo de ușă, faptul că îl învăț să fie blând și să iubească oamenii chiar și atunci când par că nu o merită, dacă văd cu adevărat ce abilități zace în el, pentru a-l direcționa către atingerea maximului din ce poate fi, dacă adult fiind va spune că trăiește gol, dar mama lui a făcut ce a putut mai bine. De cele mai multe ori îmi răspund ”da” la toate întrebările din sufletul meu. Alteori mă îndoiesc. Știu când greșesc și insist să mă îndrept. Dar când greșesc fără să știu?

Combinația asta între o inteligență emoțională dezvoltată, cunoștințe psihologice dobândite și copil rănit devenit mamă, nu e tocmai cea mai simplă combinație. Fiindcă întrebările și îndoielile mele de aici vin. Nu poți să negi durerea copilului crescut în lipsuri de orice fel, când o cunoști. Și nu poți să negi importanța a ceea ce va deveni copilul tău crescut de tine, când știi sigur că ești pionul principal din viața lui.

Poate era mai bine pe vremea părinților noștri când trăiau ”by default”, ascultau ce spunea vecina și bunica, și nu își mai puneau atâtea întrebări. Nu că am trăit noi neapărat bine, atunci, dar îmi pare că ei au dus ceva mai ușor responsabilitatea asta de a crește un miez de om, când nu știau prea bine ce influență majoră aveau, pentru ceea ce urma să devină miezul.

Sunt o mama buna

Iartă-mă, miezul meu drag, dacă nu voi fi ceea ce ai nevoie să fiu pentru tine. Mă străduiesc!

 

Vă invit să dați like paginii de Facebook a blog-ului sau să vă abonați la newsletter, prin introducerea adresei de e-mail (dreapta paginii, rubrica “Aboneaza-te la blog”). 

 

Cristina Buja
Sunt mamă, psiholog, trainer, ONG-ist și-n toate îmi place să îi învăț pe oameni să se ajute singuri. Aici e culcușul meu cald, pufos, cu miros de scorțișoară, locul unde mă dezbrac de temeri și vă însoțesc cu gânduri, vise, povești, uneori și lacrimi, pentru că, oricât de FUN ar fi să fii părinte, de mii de ori poate fi mai greu când nu poți fi. Aici sunt eu, la fel și altfel, mamă de băiat David și înger de fetiță Emma.

2 Comments

  1. iulia Bv

    Aceleasi intrebari mi le pun si eu zilnic pt cei 3 copii ai mei. Uneori ma gandesc ca ii cresc prea corecti, prea sensibili pt aceasta lume in majoritate fara valori. Exact aceleasi lucruri.le.discutam cu dr de fam azi care are un copil de varsta alor mei. Parinteala e o treaba pe zi ce trece tot mai complexa, descopar asta zilnic (sunt mana de aproape 8 ani), mereu noi intrebari si provocari…la care caut raspuns. Eu zic ca esti o mama extraordinara din cat citesc eu aici pe blog!

    Reply
    1. Cristina Buja (Post author)

      Îți mulțumesc Iulia :* 3 copii? Wow! Sa fiți sănătoși și sa ai putere să îi crești asa cum îți dorești

      Reply

Leave a Comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *

%d bloggers like this: