Stiu ca iti este greu. Te vad. Te simt. Te cunosc 

Înainte să te aduc din lumea ta perfectă dinăuntrul meu, să îmi fac lumea mea perfectă cu tine aici, aflasem că nopțile vor fi cele mai grele în postura de părinte al unui bebeluș. N-am fost mințită. Atunci, când te alăptam și o dată pe oră, aș fi vândut un rinichi pentru o noapte de somn complet. Mă gândeam că va fi bine când vei mai creste puțin. A fost.

Apoi am cunoscut ce este anxietatea de separare și crizele de furie și dezvățatul de scutec. Unele mai simple, altele mai cu bătăi de cap. Le-am aranjat noi pe toate, împreună, așa, în echipă, doar noi trei suntem cea mai tare echipă pe care o cunosc! N-am simțit nevoia să mai crești puțin, dar ai făcut-o. Acum îmi pare tare grea etapa asta de grădiniță și atât de multe ore unul fără altul. Aș vinde orice vis să fim noi trei împreună cât e soare și e lună.

Știu că îți este greu. Te văd. Te simt. Te cunosc. Știu că îți este dor de mine înainte chiar de a ieși pe ușă, din casă. Mi se încălcește inima când te văd că îmi îmbrățișez piciorul și îmi spui oftând “dol de tine mami”. Dacă ai știi tu cât de dor îmi este și mie de tine când sunt la serviciu! Cât îmi lipsesc diminețile pline, fără grabă, fără ceas, fără negociat la ușă. Cât îmi lipsesc plimbările din parc și adormitul la prânz, chiar dacă ne certam până te convingeam și apoi scriam lângă tine, oprindu-mă din când în când să te admir … în liniște maximă, să dormi cât mai mult, să scriu cât mai mult.

Știu că îți calculezi ziua în funcție de momentul în care mă întorc eu de la muncă. Și eu îmi calculez plecarea spre tine. Te văd și îngenunchez tot dorul la picioare tale. Te cuprind să te sărut până obosesc. Mă lipesc de tine și mă umplu de binele dezgolit de alții. Ador când îți pui nasul pe nasul meu și mâna de după gât și îmi zâmbești. Așa îmi șterg durerea de a nu fi cu tine când încă avem nevoie, unul de altul, atât de mult.

stiu-ca-iti-este-greu-te-vad-te-simt-te-cunosc

E o vreme grea acum, știu. Știu că nu ai vrea să stai atâtea ore la grădiniță fără mami, chiar dacă îți plac copiii și îți place să te joci. Te văd. Te simt. Te cunosc. Te las acolo și plec cu sufletul fărâme, când abia îți descleștezi mâinile din jurul gâtului meu spunându-mi robotic, “David joacă, mănâncă, doame și vine mami … vine mami”. Îmi consum și ultima fărâmă de energie când te trezești noaptea plângând dacă ai avut o zi mai grea și când mă rogi să nu plec la serviciu și să stau cu tine acasă. Aș vrea să nu fie nevoie să te duc undeva și să vin de altundeva doar să fiu cu tine. Aș vrea să pot să fac să fie mai simplu de atât, pentru toți … vin devreme acasă, îmi iau concediu să ne reconectăm, stau cu tine la joacă tot timpul cât nu sunt la muncă. Uneori pare să fie suficient … alteori …

Știu că nu ești încă pregătit să stăm atât de multe ore unul fără celălat. Nici eu. N-am altă soluție deocamdată. Știu că le vom aranja noi pe toate, împreună, cum o facem de fiecare dată, oricât de greu ne este acum. Nu mai zic că vreau să mai crești puțin, deja îmi pare că ai crescut atât de mult și totuși îmi doresc să o faci, așa cum cresc toți copiii care trăiesc, cu restul ne descurcăm noi.

Te iubesc infinit de mult în fiecare miime de secundă, minune de copil!

 

Vă invit să dați like paginii de Facebook a blog-ului sau să vă abonați la newsletter, prin introducerea adresei de e-mail (dreapta paginii, rubrica “Aboneaza-te la blog”). 

 

4 Comments

  1. Pingback: Gradinita – un serviciu cu salariu | FUN Parenting by Cristina Buja

  2. Pingback: Sa invatam despre emotii … cu baloane | FUN Parenting by Cristina Buja

  3. Pingback: Doar noi si restul lumii | FUN Parenting by Cristina Buja

  4. Pingback: Cum l-am ajutat pe David sa treaca prin perioada de doliu | FUN Parenting by Cristina Buja

Leave a Comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *

You may use these HTML tags and attributes: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <strike> <strong>

%d bloggers like this: