Nu iubirea este secretul …

M-am gândit de câteva ori bune ce am făcut, cum am reușit, ca după 11 ani de trăit cu domnul ăsta al meu, să fim fericiți împreună, chiar și atunci când viața ne înghesuie într-un colț și ne lovește bine.

Și nu înseamnă că nu am avut momentele noastre de tensiune, au fost, le-am domolit, sigur vor mai fi, le vom găsi rezolvare. Ideea e că, dacă privesc global la el, jumătate mea cum s-ar zice, și la noi doi împreună, instinctul îmi dictează să îl cuprind cu drag în brațe și să îl sărut. E minunat omul ăsta al meu și totuși e minunată și viața asta, așa tâmpită cum am simțit-o în ultimele 10 luni, fiindcă ne-a adus împreună.

Nu iubirea e secretul

FotoCredit: Cristina TR

Nu iubirea este secretul. Am spus-o de multe ori, pentru mine iubirea nu e o garanție pentru fericire, e necesară, și iubirea de sine, și a celuilalt, dar nu suficientă. Secretul este că am vrut mult, amândoi, să lucrăm la noi, unul cu celălalt și nu împotriva celuilalt. Am învățat să ne auzim când ne vorbim, chiar, și mai ales, atunci când ne certăm. Mai întâi a fost ceartă semi-război, apoi am găsit modalități să reducem spre minim furia, frustrările și dorința de combatere. Nu am mai căutat argumente pentru a închide gura ci mai degrabă pentru a deschise inima.

“Îmi pare rău, iartă-mă, am greșit”. Sunt cuvinte magice, absolut magice când le înțelegi, le folosești și le accepți așa sincere cum sunt. Știu că trăim într-o lume tot mai falsă și neîncrezătoare, dar, relația cu omul pe care îl iubesc nu este despre lume. Relația asta este despre noi doi, dezbrăcați de vulnerabilități. Știu că a recunoaște că am greșit nu îi dă puterea omului care deține adevărul absolut, ci doar un adevărat al momentului respectiv și a recunoaște că am greșit este o asumare a responsabilității că voi încerca să nu repet. E perfect valabil și invers.

Glumim. Mult. Oricând. Oriunde. Uneori nici nu putem să ne certăm pentru că avem bunul obicei de a ne lua la mișto, așa, pe românește, și fie suntem tare buni la făcut glume, fie nu, dar, doar ne plac glumele noastre. Nu de puține ori, în cele mai apăsătoare momente, ne-am descărcat nervii prin râs. Câteodată folosim ironia și sarcasmul, dar nu pentru a ne răni. Nu ne atăcăm în puncte sensibile emoțional și nu spunem orice doar pentru a lovi dur. Nu căutăm să ne producem suferință, niciodată, chiar dacă, poate, cândva am mai și produs.

Și când gluma nu își are loc și ne certăm, o facem, dar ne ascultăm ca să știm ce să reparăm, nu ca să ne întrecem în cine câștigă și îl dovedește pe celălalt. Și când nu ne iese, când nu găsim punctul acela de împăcare, ne oprim, punem capul pe pernă, lăsăm supărările să se așeze și acceptăm că nu e musai să găsim de fiecare dată un răspuns.

Structura unei discuții construite pe ”ascult parțial ce spui, fiindcă sunt ocupat/ă cu ce replică bună să îți arunc”, nu are cum să aducă un final bun, pentru nimeni, nici măcar pentru acela care are falsa impresia că a câștigat cearta. Ce e de căștigat dacă la final nu există cooperare și înțelegere? O relație unde există iubire nu ar trebui să lase loc de război.

Relația noastră nu este o luptă de putere, este despre noi doi mai puternici împreună, împreună, nu unul împotriva celuilalt, nici măcar atunci când ne certăm unul cu celălalt.

 

Vă invit să dați like paginii de Facebook a blog-ului sau să vă abonați la newsletter, prin introducerea adresei de e-mail (dreapta paginii, rubrica “Aboneaza-te la blog”). 

 

2 Comments

  1. Pingback: Despre soacre si nurori    | FUN Parenting by Cristina Buja

  2. Pingback: Lumea e un loc infricosator! | FUN Parenting by Cristina Buja

Leave a Comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *

You may use these HTML tags and attributes: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <strike> <strong>

%d bloggers like this: