Sarbatori, iubire si magie

Ador sărbătorile de iarnă! Ador mirosul de portocală din casă, ceaiul cu scorțișoară, luminițele din oraș, brazii împodobiți, mireasma de iarnă de afară, copiii care îl așteaptă nerăbdători pe Moș Crăciun, colindele și cârnații. De 30 de ani petrec fiecare sărbătoare acasă la mama și la tata și jur că niciodată n-am vrut să fiu în altă parte. Acolo pentru mine e tot ce înseamnă spirit de sărbători, iubire si magie.

Mama e cea care a ținut mereu la tradiții, mai ales de Crăciun și îi mulțumesc că m-a învățat să le iubesc și că datorită ei mă simt din nou copil măcar o dată în an. Făceam cârnați și gălbaș în timp ce la casetofon se auzeau colinde. Cântăm împreună. Mă mai ciondăneam un pic cu sora mea, pe cine coboară să cumpere o căpățână de usturoi și cine aduce mașina de tocat de la mamaia. Ne consultam cum să ornăm salata de boeuf și tortul. Împodobeam bradul în timp ce tata ne privea, râdea de noi pe cine știe ce nimic, numai numai careva s-o oftica un pic și aștepta să-i vină rândul să pună vârful. Făceam Scutecele Domnului în Ajun și le savuram gândindu-ne un pic și la cârnații agățați pe frângâia din balcon. Punea mama o instalație de brad, cu becuri mari, în camera noastră, ne făceam coronițe din beteală și ne jucam de-a spiridușii moșului.

În dimineața Crăciunului ne trezea tata foarte devreme, că el nu mai rezista cu gândul la mâncare, aproape întotdeauna noi vociferam, el ne cicălea, mama aplana posibile conflicte și ne împăcam toți la un gâlbaj cu hrean. Mergeam cu colindul la rude. Ne adunam cu mic cu mare la bunici la masă de Sfântul Ștefan, unde îmi amintesc că râdeam mult, mâncam bine (nu știu ce ingrediente secrete foloseau bunicii) și primeam cadouri că de’, eram singurii nepoți.

Situația nu s-a schimbat foarte mult nici acum, chiar dacă am casa mea și copilul meu. Tot la părinți vreau să fiu de Crăciun. E adevărat că nu mai împodobim bradul împreună în fiecare an și că de obicei cârnații sunt gata umpluți când ajung eu, dar ascultăm colinde, facem Scutecele Domnului, ne strângem la masa din dimineața Crăciunului, foarte devreme și mâncăm de toate când alții încă sforăie. Băieții ne colindă, noi ne bucurăm văzându-i pe ei cum desfac pachetele nerăbdatori, eu plâng mereu când mama îmi dă o scrisoarea așa cum numai ea știe să scrie, cu sufletul.

Apoi ne adunăm la unul din unchi acasă,  pentru a face schimb de cadouri, de fapt mai mult copiii, verișorii mei, fiind încă mici, sau așa îi văd eu, dar în comparație cu mine, 16 ani încă înseamnă mic, și el e vărul cel mai mare, cea mai mică are 5 ani, ca să nu mai zic de David la cei nici 2 ani ai lui. Înainte de a-și căuta fiecare cadoul împachetat sub brad cântăm colinde, unii mimează, alții fac poze, unii falsează, alții se strâmbă și pun coarne. Nu găsești o poză cu toți normali.

Sarbatori, iubire si magie (1)

Crăciun 2013, David ședea liniștit în burtică 🙂

E bine, e atât de bine într-o familie atât de mare, îndrăgostită de Crăciun, chiar dacă incompletă. De 5 ani suntem cu doi în minus. Pe tataia nu-l putem aduce înapoi, doar îl purtăm mereu în suflet și îl pomenim de fiecare dată ca și cum încă ar sta pe fotoliu, râzând, cum un munte de om precum unchiul meu, fiul lui, se poate scălămbăia atât de mult încât noi ne stricăm machiajul cu lacrimi de fericire. Pe sora mea visez să o am aici la fiecare sărbătoare de acum în colo, sau măcar din când în când și până atunci profităm de tehnologie vorbind  zilnic și văzând chiar și ce punem în farfurie … mă intorc cam des la cârnați nu? Dacă îmi plac! Și dacă mi-s gravidă încă!

Îmi doresc ca în fiecare an să fim împreună, așa, în familia asta mare, imperfectă și totuși incredibil de perfectă când ne adunăm toți în același loc … plus omuleții care or să tot apară.

La voi cum e de Sărbători?

 

Sunt licențiată în psihologie și sunt fascinată de creierul uman și capacitatea lui de a supraviețuit și a se reconstrui indiferent câte furtuni e obligat să ducă. Ceva furtuni am trăit și eu! Aici e culcușul meu cald, pufos, cu miros de scorțișoară. Locul unde mă dezbrac de temeri și vă însoțesc cu gânduri, vise, povești și râsete de copil. Uneori și lacrimi, pentru că, oricât de „FUN” ar fi să fii părinte, de mii de ori poate fi mai greu când nu poți fi. Așa că, pășiți cu grijă când intrați în sufletul meu. Nu e musai să vă placă, dar e musai să îl tratați cu respect. Așa cum vă scriu și eu!
Articole create887

2 comentarii la „Sarbatori, iubire si magie

  1. Ce coincidenta!!! Si la noi este exact la fel! Numai ca personajele isi schimba titulatura. Noi suntem unchiul si matusa care se bucura pana la lacrimi privind cum nepoteii se bucura in jurul celor mari topaind veseli cu cadourile primite nerabdatori sa le desfaca. Sincer, aceste momente, ma incarca de fiecare data cu energie si fericire pentru a mi le lua de acolo in zilele mohorate. Va pupam si va asteptam in jurul bradului!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Articole similare

Introdu termenii de cautare si apasa enter sau escape pentru a iesi din meniu