Sa ne incalzim cu caldura sufleteasca sau cum?

Am tot ascultat dezbateri despre căldura din calorifer, care este, ba nu mai este, dar stai că poate mai vine și a venit dar, parcă nu, despre cum cuiva i-a murit perușul de la frigul din casă și ar vrea totuși să îi mai supraviețuiască cel rămas viu, despre cojoace și șosete de lână îmblănite la mijloc de aprilie 2017.

Vă spun sincer, așa înghețată cum sunt de câteva zile, am ajuns să o invidiez pe mamaie de la țară, care are maică o sobă colea în fiecare cameră și de e frig, face focul, și de e cald, nu. Dar noi depinde de doamne și domni în călduri, cărora nu le pasă prea mult că iarna stăm cu caloriferul mai mult închis, îmbrăcați în pantaloni scurți și maieu sau direct în boxeri cu tricou și primăvara căutăm disperați pijamalele flaușate și rugăm copilul să accepte șosete groase în picioare … n-ar fi rău și o pereche de mănuși, dar ne mulțumim și cu șosete normale.

Sa ne incalzim cu caldura sufleteasca sau cum

Între timp spălăm copilul mai rar, că cică oricum face bine, previne deshidratarea pielii după cum spunea dr Iulia Panțuru într-o conferință la care am fost de curând, noi ne facem duș pe repede înainte și alergăm la propriu din baie în cameră unde avem caloriferul electric, dormim înveliți și super îmbrăcați și dimineața facem concurs de strănuturi, din păcate câștigă David care și așa de două luni se luptă cu viruși și răceli și abia scăpase.

Și nu, nu e cazul să ne punem centrală în apartament, că n-are nimeni în tot blocul și din aprobare de la RADET pentru debranșare și ditamai proiectul să îți aduci ţeava de gaz până la etajul 3, rezultă costuri mari pe care nu le suportă nimeni pentru noi … cu toate că, la cât frig îndurăm și câtă energie electrică consumăm, poate că nu ar fi o idee așa rea.

Voi cum vă descurcați zilele astea ? Vă ajunge căldura sufletească? Nouă … se pare că nu!

nu-suntem-responsabili-si-nici-datori-pentru-fericirea-altcuiva

Vă invit să dați like paginii de Facebook a blog-ului sau să vă abonați la newsletter, prin introducerea adresei de e-mail (dreapta paginii, rubrica “Aboneaza-te la blog”). 

 

Cristina Buja
Sunt mamă, psiholog, trainer, ONG-ist și-n toate îmi place să îi învăț pe oameni să se ajute singuri. Aici e culcușul meu cald, pufos, cu miros de scorțișoară, locul unde mă dezbrac de temeri și vă însoțesc cu gânduri, vise, povești, uneori și lacrimi, pentru că, oricât de FUN ar fi să fii părinte, de mii de ori poate fi mai greu când nu poți fi. Aici sunt eu, la fel și altfel, mamă de băiat David și înger de fetiță Emma.

Leave a Comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *

%d bloggers like this: