Sa dam drumul oamenilor pe care ii iubim este cea mai grea lectie care ne este data sa o traim

Îl sun pe Mister din mașină, că așa am ajuns cel mai des să mai vorbesc cu oamenii, chiar și cu al meu soț, din mașină, la volan, cu handsfree în ureche. Îi povesteam de comentariul de la articolul cu însurătoarea lui David când mămica fetiței cerute în căsătorie de al meu ficior, mi-a spus că din cele 3 cereri, pe fetiță a ales-o și au mai și dansat împreună ca mirii pe ring, un fel de vals împiedicat.

Și râdea Mister de mine:
– Să te văd eu când chiar va alege o femeie.
– Aoleu, mi-e și frică de ziua aia. Știi, gândindu-mă la asta parcă încep să o înțeleg mai bine pe mama ta :)) .

Ei, ce să vezi, nu mi-s perfectă nici pe departe și sigur nici de aproape. Da. știu, David nu e al meu, e al lui, cu viața lui și alegerile lui și tot dreptul de pe pământ și oriunde să își croiască orice drum îi va dicta inima. Știu asta bine, bine de tot. Și lucrez la mine să accept adevărul ăsta cu fiecare celulă din corp, să îl recunosc de fiecare dată când mă las condusă de nevoia mea de a fi acolo cu el pentru toată viața lui. Și slavă neuronilor că mai am ani de zile să învăț să îi dau drumul și să accept că sunt mama lui și voi fi mama lui, dar nu singura femeie din viața lui care va ști să îl iubească. Și într-o zi, departe de aici, își va croi un drum unde eu voi fi un observator din umbră, care va ofta tăcut, când inima lui va fi înconjurată de dragostea altei femei.

Să învățăm să dăm drumul oamenilor pe care îi iubim este cea mai grea lecție care ne este dată să o trăim. Să le dăm drumul când cresc, când nu mai au nevoie de noi, să le dăm drumul când nu ne mai iubesc, când nu mai trăiesc, când își fac vieți în care locul nostru e un grăunte și nu un bolovan, când au nevoie de spațiu și de ceva libertate.

Și la un moment dat vom da drumul tuturor oamenilor pe care îi iubim.

 

Cristina Buja
Sunt mamă, psiholog, trainer, ONG-ist și-n toate îmi place să îi învăț pe oameni să se ajute singuri. Aici e culcușul meu cald, pufos, cu miros de scorțișoară, locul unde mă dezbrac de temeri și vă însoțesc cu gânduri, vise, povești, uneori și lacrimi, pentru că, oricât de FUN ar fi să fii părinte, de mii de ori poate fi mai greu când nu poți fi. Aici sunt eu, la fel și altfel, mamă de băiat David și de fetiță înger Emma.

2 Comments

  1. Aly

    Felicitari pentru poza! E superba! Respir iubire prin fiecare pori !

    Reply
    1. Cristina Buja (Post author)

      Iti multumesc mult!

      Reply

Leave a Comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *

%d bloggers like this: