Puterea de a-ti permite sa fii bun. Puterea de a iubi.

Eu cred cu tărie și certitudine că oamenii sunt născuți să fie buni. Așa venim pe lumea asta. Gata să iubim necondiționat și să ne lăsăm iubiți. Cu sufletul curat și neatins de griji, spaime, rușine și frică. Din păcate nu rămânem. Și la baza fiecărui gest de “răutate” stă legea socială care a învățat oamenii să se apare în permanență. Și rușinea. De aici vine. Din fricile angoasante că dacă suntem buni cineva ne va lua de proști, și ne va răni, și ne va nimici.

Să fii bun nu e o favoare pe care o faci celorlați, e una pe care ți-o faci ție. Așa cum, să îți permiți să iubești, nu e un beneficiu pentru cel pe care îl iubești, e pentru tine. E puterea ta!

Bunătatea și iubirea stau în fiecare dintre noi și tare faină echipă mai fac împreună. Numai că mulți le ascund de văzut lumii ca pe bibelourile de cristal urcate sus pe mobilă să nu le apuce vreun copil și să le spargă. Ca bibelourile de porțelan ascunde în fundul dulapului ca nu cumva vreo cunoștință venită în vizită, să le fure și să le vândă pe bani puțini, lăsându-te în fundul gol și plin de rușine.

Sunt fricile noastre pe care le transmitem fără să vrem, de cele mai multe ori, copiilor noștri. Și se mai întâmplă ceva. Vrem să creștem copii ascultători și buni. E mai simplu pentru noi, și mai mult, cu fiecare comportament bun al copilului nostru avem o confirmare că noi suntem părinți buni. “Acum” e încă atenția de azi! Foarte puțini își propun să crească adulți sănătoși emoțional, nu doar sănătoși fizic.

Ne dorim copii ascultători acum. Toți căutăm asta. Să mănânce ACUM, să se îmbrace ACUM, să meargă de mână ACUM, să înceteze să lovească ACUM, să se spele pe mâini ACUM. Ne presează timpul, societatea și teama. Când copiii nu fac ceea ce vrem noi să facă, nivelul de stres creşte uimitor. Și unii apelează la metode rapide, cu impact negativ pe termen lung. Și știți ce se întâmplă când folosim bătaia, șantajul, pedepsele? Folosim de fapt de emoțiile negative, cum sunt frica, rușinea, suferința, pentru a produce comportamente pozitive. Nu merge așa. Cu rău nu produci bine. Ei sunt viitori adulți deconectați de ei înșiși. Adulți care vor intra în relații de co-dependență, incapabili să fie tot ce sunt, puternici, curajoși, buni, fericiți, dar și slabi, plini de frici, mai puțin buni, îndurerați, vulnerabili!

În schimb, cu bunătate și iubire, le punem copiilor noștri în suflet bunătate și iubire. Și putem să ne creștem copiii cu siguranța că a fi bun și a iubi îți va aduce înapoi doar bunătate și iubire. Trebuie doar să avem încredere.

 

Cristina Buja
Sunt mamă, psiholog, trainer, ONG-ist și-n toate îmi place să îi învăț pe oameni să se ajute singuri. Aici e culcușul meu cald, pufos, cu miros de scorțișoară, locul unde mă dezbrac de temeri și vă însoțesc cu gânduri, vise, povești, uneori și lacrimi, pentru că, oricât de FUN ar fi să fii părinte, de mii de ori poate fi mai greu când nu poți fi. Aici sunt eu, la fel și altfel, mamă de băiat David și de fetiță înger Emma.

Leave a Comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *

%d bloggers like this: