Povesti de iubire (concurs)

 

Dacă tot e perioada asta cu inimioare, sfinți Valentini și Dragobete, tocmai bună pentru povești de iubire, am să încep eu că doar suntem virtual la mine acasă.

Mi-am cunoscut domnul în prima zi din clasa a IX-a. Pentru 4 ani am fost colegi de liceu, doi din ei petrecuți unul în fața celuilalt, mai cerând din când în când un răspuns la teza de mate. Asta ne-o fi unit oare? La terminarea liceului devenise prietenul meu cel mai bun. Nici gând de altceva. Eram tipică adolescentelor, în căutare de relații furtunoase ca-n telenovele pe care le urmăream. În plus eu nu-l plăceam c-avea față de șoricel și gusturi proaste la haine, el nu mă plăcea c-aveam breton și-mi zburau ochii după băieții mai mari. Acum ca să recunosc, gusturi proaste la haine aveam și eu, îmi amintesc clar că purtam pantaloni de trening din fâș, adidași cu talpă înaltă și maieu. Un fel de ”Piți want to be”, pe vremea aia. El venea cu blugi, cămăși care zburau pe el, adidași și geacă de piele culoarea muștarului stricat. Vorba brăilenilor “geacă de chele am, olea de bătaie știu …”. N-am idee câtă bătaie știa a da, că era băiat liniștit încă de pe atunci. În schimb adoram la el simțul umorului. Era și încă e, unul dintre cei mai veseli și haioși oameni cunoscuți.

Când am terminat liceul eu am plecat la Iași și el la capitală. Vorbeam uneori la telefon și pe messenger când ajungeam la internet cafe. În weekend-uri ne mai întâlneam la Brăila, dar mai rar, fiindcă iubitul meu gelos de pe atunci avea câteva obiecții. Vara, dintre primul an de facultate și al doilea, am petrecut-o aproape zi de zi împreună, alături de încă alți doi prieteni. Cu puțin timp înainte de a veni toamna ne-a lovit cupidon în aripi.

După jumătate de an l-am cerut de soț și m-am mutat cu el la București, după încă 3 ani a îndrăznit și el să mă ceară … de soție. Din ziua în care ne-am sărutat prima oară, într-o Dacie 1300, ascultând Holograf, au trecut aproape 10 ani frumoși, cei mai frumoși din cei 30 ai mei.

 

Voi ce povești de iubire ascundeți? Haideți să le adunăm aici în comentarii. Apoi, după 11 februarie, voi alege un câștigător care va primi un set de căni personalizate (mesajul îl va alege el … câștigătorul). Premiul e așa, doar un mic bonus, de fapt îmi doresc să ne amintim că iubirea e un miracol.

* Georgiana cănile sunt ale tale. Te-am contactat pe email și rămâne să stabilim restul detaliilor. Extragerea a fost realizată cu programul www.miniwebtool.com

Cristina Buja
Sunt mamă, psiholog, trainer, ONG-ist și-n toate îmi place să îi învăț pe oameni să se ajute singuri. Aici e culcușul meu cald, pufos, cu miros de scorțișoară, locul unde mă dezbrac de temeri și vă însoțesc cu gânduri, vise, povești, uneori și lacrimi, pentru că, oricât de FUN ar fi să fii părinte, de mii de ori poate fi mai greu când nu poți fi. Aici sunt eu, la fel și altfel, mamă de băiat David și de fetiță înger Emma.

13 Comments

  1. Gabriela

    Mi-am cunoscut iubitul in ultimul an de liceu(cls a XIII-a)..chiar in vacanta de vara din cls a XII-a cand eu aveam probleme cu tatal meu si a trebuit sa ma mut pentru cateva zile la un coleg de clasa. Ieseam cu el in grupul lui de prieteni zilnic asta timp de 3luni pana cand intr-o zi devenisem foarte buna prietena cu iubitul meu. Isi facuse un obicei sa ma scoata afara in cartier, Ma striga la geam, iar eu cum ii auzeam glasu aruncam treaba din mana si fugeam afara dupa el. Imi dadusem seama ca trecuse ceva timp de cand mutasem la colegul meu si am decis sa fac la un fel sa nu mai locuiesc acolo. Iubitul meu a decis sa-mi spuna ca ma place, ca-si doreste o relatie serioasa de la mine si am decis sa-i dau o sansa. SANSA pe care nu o regret, pt ca simt ca am facut alegerea corecta! Am iesit impreuna 1an de zile in care imi spuneam mereu ca eu voi deveni sotia lui, dupa care am decis sa ne mutam impreuna. Asa am si facut. Imi placea la el ca imi acorda atentie, ma asculta in privinta problemelor mele cu familia, nu a ras vreodata de acest subiect, din contra chiar era dornic sa-i cunoasca (i-a cunoscut pe ambii intr-un timp foarte scurt), imi oferea siguranta de care aveam nevoie, ma simteam protejata langa el, ieseam zilnic in parcuri, mall-uri, cofetarii numai sa ne vedem…intr-un an de zile nu stiu daca au fost mai mult de 5dati in care sa nu ne vedem. Eram nedezlipiti si de fiecare data aveam subiecte de discutat interesante..nu stiam si nu simteam cand treceau orele pe care le petreceam impreuna. Seara era litera de lege sa ma duca acasa timp de 1an de zile. Dupa acest timp ne-am mutat impreuna cu chirie fara parintii nimanui, ne-am angajat, munceam amandoi de dimineata pana seara si dupa 3ani am facut o fetita, Andreea se numeste si are 1an si 1luna si suntem mandri de ea!! Ea este totul pentru noi!!! Suntem acelasi cuplu ca la inceput, cu aceasi mentalitate, cu aceleasi planuri si dornici sa-i oferim cei mai bun copilului nostru. Asa a trecut timpul incat nu-mi vine sa cred ca se implinisesc pe 1sept 6ani de relatie in care astept sa se concretizeze cu marele meu vis, acela de-a fi mireasa si o sotie demna de el!

    Reply
  2. Gabi

    Hai ca m-ai provocat! Si nu povestesc pentru a castiga ci pentru ca mie mi se pare funny. Deci! Martie. Pe la sfarsit. Acum aproape cin’spe ani. In vizita la niste prieteni comuni. Eu sa o aranjez la par pe doamna, el la un pahar de vorba cu domnul. Dupa ce-mi termin eu treaba, merg langa ei sa ciocnim in cinstea noului look al doamnei. Ne lungim la vorba si se face tarziu. Constat ca nu mai am tigari iar el se ofera sa mearga cu mine la chioscul de vizavi de bloc sa-mi iau. Zis si facut! Chemam liftul(prietenii locuind la etajul 9), urcam in el si…..ups! Se intrerupe curentul. Stam noi cateva minute bune in lift si ….hai ca avem noroc, dadura drumul!!!!! Mergem sa luam tigari, dar ajungem la chioscul de la prima statie de autobuz, ca la cel de langa noi nu avea pufaitoare de-ale mele. Ma duce acasa si imi promite ca o sa ma mai caute. “Da, da!” imi spun eu in minte si imi iau la revedere. Dupa vreo doua zile ma trezesc cu el la servici. :”Ti-am zis ca te caut!” Si de-atunci m-a cautat zi de zi …..pana s-a mutat la mine spre disperarea alor lui( ca stiau ei ce crai este). Inainte de Craciun, tot in acel an, parintii mei au vrut sa-i cunoasca pe ai lui, ca de baiatul lor statea de-atata timp impreuna cu fata lor. Socrul meu, stiindu-l bine pe “ficior” a spus raspicat ca el nu calca in casa oamenilor, doar daca ma cere de nevasta, ca de daca ii vine damblaua craiului si se desparte de fata , cum mai dau ei ochii cu parintii mei.” OK!!! Asta vrei, asta o sa fac!” Si venira oamenii in petit de Craciun. Dar vrei sa stii ceva? Pe mine nu ma intreba daca vreau sa fiu sotia lui…. De-abia de revelion mi-a dat inelul de logodna si m-a cerut oficial de sotie. De atunci ne amuzam teribil cand ne amintim ca pe noi ne-a casatorit de fapt taticul.

    Reply
  3. Simona

    Mi-am cunoscut logodnicul pe internet, pe un site de socializare. Ce banal?!
    Dupa ore lungi de conversatie pe internet “a reusit“ sa ma convinga sa ii dau nr meu de telefon.
    Nu stiu daca stiiti acel sentiment, cand vocea unei persoane vi se pare atat de minunata. M-a impresionat atat de mult vocea lui si discutiile noastre ca ne-am hotarat sa ne intalnim. Nu am sa uit cel mai dezgustator tiramisu pe care l-am mancat vreodata, cel mai bun film vazut la cinema “Ziemlich beste Freunde“, ce zambet minunat are (si acum am fluturi in burtica cand revad acel zambet strengaret), buzele lui (nu pot sa va descriu sentimentul pe care il am cand ii simt buzelelui sunt atat de calde si catifelate), dinti lui “strambi“ si ochii aceea albastri [nu imi placeau baietii cu ochi albastri 🙂 ]. Pe 17.02.2015 implinim 3 ani de cand suntem impreuna. 17.02 este “ziua de aniversare“ a relatiei noastre, Sf. Valentin si Dragobetele. Simt ca 17.02.2015 va fi o zi deosebita pt noi si sper sa nu ma insel. :))

    Reply
  4. Georgiana

    Eu m-am indragostit la Vama Veche. Banal pentru unii dar nu si pentru mine. Am mers acolo mai mult fortata de prieteni. Nu mi se parea nimic deosebit sa merg in vama dar toti insistau asa ca am cedat. Pe langa faptul ca m-am indragostit de vama m-am indragostit si de un brunet care statea in aceeasi vila cu noi. Era un grup de nebuni cu el in frunte. Atunci eram studenti amundoi. Ne-am mai certat ne-am impacat a dura ceva pana ne-a venit mintea la cap. Anul acesta ne casatorim si ne dorim sa facem si un bebe. Si citesc blogul tau sa ma pregatesc pentru asta :))

    Reply
    1. Cristina Buja (Post author)

      Georgiana cănile sunt ale tale. Te-am contactat pe email și rămâne să stabilim restul detaliilor.

      Reply
  5. Mara

    L-am cunoscut pe sotul meu la petrecerea organizata de firma la care lucram amundoi pe vremea aceea. Firma era mare si nu stiam toti angajatii el fiind si in alt departament. Eu il mai vazusem cu cateva luni inainte din intamplare de cateva ori si mi se paruse un tip misto. La petrecere am scjimbat cateva cuvinte fiindca se nimerise sa stam aproape. Cand s-a terminat petrecerea cativa colegi au vrut sa mergem la karaoke. A mers si el. Apoi m-a intrebat daca vreau sa ma lase cu taxiul acasa sa nu merg singura. Mi-a cerut numarul de telefon in taxi sa se asigure ca ajung cu bine pana in casa. A doua zi m-a invitat la o cafea si m-a
    sarutat la plecare. Acum avem 7 ani de cand suntem impreuna si o minunata fetita de 6 luni.

    Reply
  6. Sisi

    La noi povestea incepe cu un tren. Eram ultimul an la facultate si veneam de acasa la Bucuresti stresata cu examenele. El a urcat la Vaslui in acelasi compartiment. Mai tarziu mi-a povestit ca de fapt avea bilet in alta parte dar ma vazuse pe mine. Am vorbit diverse tot drumul apoi mi-a cerut numarul de telefon si am inceput sa iesim.

    Reply
  7. EU

    Pe sotul meu mi l-a prezentat mama . Aveam nevoie de niste cursuri pentru examenul de matematica aplicata in economie (asa ii spusese mama) si el s-a oferit sa se intalneasca cu mine ca sa vada despre ce anume cursuri este vorba si daca mi le poate procura. Dar, el era de fapt curios sa ma cunoasca. Am simtit fluturi in stomac de la prima intalnire, mi-au placut cele doua cute adanci dintre sprancene si l-am asemuit pe loc cu Alain Delon (eram indragostita pe vremea aceea de actor). El spune ca l-au fermecat ochii mei albastrii. Nu s-a hotarat de la prima intalnire daca sa fim sau nu prieteni…i-a trebuit o luna sa se decida si sa se ciocneasa de mine “intamplator” la o cofetarie. A urmat o prietenie lunga si frumoasa. Imi amintesc cu drag prima strangere timida de mana, primul sarut furat pe aleile parcului sau la scara blocului, graba cu care trebuia sa ajungem acasa la ora 21 ca sa nu ma certe tata, cum alergam fericiti prin ploaie, cum l-am luat cu mine in voiajul de nunta pe clownul Vasilica (mascota mea norocoasa) spre amuzamentul sotului meu… Viata mi-a daruit un sot minunat, un baiat nemaipomenit si sper sa traim fericiti pana la adanci batraneti…

    Reply
  8. Pingback: Vocea TDM: ”Copilul face sau desface un cuplu?” | FUN Parenting by Cristina Buja

  9. Pingback: 5 ani, 10 ani, 15 ani | FUN Parenting by Cristina Buja

  10. Pingback: Ursuletii parfumati dauneaza grav demnitatii | FUN Parenting by Cristina Buja

  11. Catalina

    Acum am dat peste postul ăsta, nu știu cum. Citind, mă bufnea rasul după fiecare fraza. Parcă e povestea noastră. Suntem din Brăila, colegi de clasa în liceu. Stăteam în fata lui și îi sopteam la franceza. Râdeam de stilul lui, el de sprâncenele mele nepensate pe vremea aia:)) e omul cu cel mai puternic simt al umorului pe care îl cunosc. Suntem împreună de 12 ani, căsătoriți de 2, bebe 1 an 2l. Îți mulțumesc ca mi-ai făcut seara frumoasa cu povestea voastră.

    Reply
    1. Cristina Buja (Post author)

      Ce tare! La multi ani impreuna!

      Reply

Leave a Comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *

%d bloggers like this: