Povestea Loredanei si a blogului ei, Mama de Matei

Am rugat-o pe Loredana Dinu să adune într-un text povestea blog-ului ei și când l-am citit prima reacție a fost, “hey, povestea asta seamănă cu a mea“ :) . Pe Loredana am cunoscut-o la o petrecere și știți ce mi-a plăcut cel mai mult la ea? Blândețea din vorbe și din privire. Asta veți regăsi și în scrierile ei.


Până să intru în concediul de maternitate, am fost o persoană foarte activă. Munceam mult, citeam mult, mă plimbam mult. Faptul că deodată mă trezisem prinsă doar între patul meu, pătuțul  lui și parcul din fața blocului, mă făcea să simt că bat pasul pe loc. Și din nevoia de a face ceva, am început să aștern gânduri pe hârtie, despre viața mea de mamă, despre temeri, despre iubire, despre viața de cuplu, despre nou. Apoi m-am întrebat: ceea ce simt eu și sentimentele mele sunt împărtășite de alte mame sau toate sunt doar în mintea mea? Și m-am gândit…Ce ar fi dacă rândurile mele ar pleca online?

Așa că mi-am făcut curaj și mi-am creat un blog. Sau mai degrabă un jurnal online. Nu sunt un blogger influent, sunt doar o mamă care ține un jurnal online în care își notează emoțiile de zi cu zi, fricile, dar și ce mai află nou din sănătate și psihologie, și desigur, prin ce aventuri a mai trecut cu cel mic. Numele blogului a venit natural aș spune, și deși teoretic a fost o lipsă de inspirație, practic m-a descris pe mine așa cum simțeam că eram în momentul acela: mamă de Matei. Pe atunci Matei avea doar 3 luni. Între timp, peste o lună jumătate, vom serba cei doi anișori deja …

Povestea Loredanei si a blogului ei Mama de Matei1

Am început să scriu în online. Nu a știut nimeni din familie și nici dintre prieteni. M-au bucurat nespus cele 100 vizualizări de la primele două articole. Cineva citise și mi se părea un trafic wow! :) Al treilea a avut 5000 de vizualizări( de necrezut!!!) și asta pentru că s-a propagat destul de rapid pe facebook, al șaselea a înregistrat 10.000 de vizualizări până la sfârșitul anului, asta însemnând în aproximativ trei luni. Eram fericită peste măsură și în același timp nu îmi venea să cred. Nu mă așteptam. Am primit reacții și mesaje de la mame care s-au regăsit în rândurile mele iar din momentul acela mi-am dat seama că mi-am găsit într-adevăr vocația. Aceea de a fi aproape de oameni, de a încuraja, de a empatiza și de a le arăta că nu sunt singuri. În lumea asta mai este cineva care simte la fel ca ei.

Am mers mai departe cu blogul, am investit în el timp și emoții, am evoluat, asta o văd chiar eu recitind articolele de debut. Am simțit însă nevoia să fac mai mult. Așa că am început să merg la cursuri de parenting, la conferințe, să mă documentez mai temeinic, pentru că simțeam că am obligația de a transmite informații bazate pe surse reale și susținute. Între timp am devenit și studentă la Facultatea de Pishologie, iar peste peste o lună voi termina deja primul an. Uitându-mă acum în spate, realizez cât de mult a însemnat pentru mine faptul că am devenit mamă. Maternitatea m-a reinventat. Am luat ce a fost mai bun din această nouă și continuă experiență astfel încât am reușit să ajung la mine, am aflat ce îmi place cu adevărat să fac, dar mai ales, am primit ocazia și șansa de a face ceea ce îmi place cel mult: să alin, să îmbrățișez, să văd oameni fericiți, să scriu, să împărtășesc experiența mea fără să pretind vreodată că eu dețin adevărul absolut. Din contră. Învăț multe din comunitatea mea de mame.

Nu este ușor, precum poate pare, să ții un blog. Uneori înseamnă nopți foarte târzii, pentru că în restul  zilei ne ocupăm de familie, de casă și de copii și poate și de job. Alteori înseamnă să primești și reacții care îți atacă persoana în mod direct și personal și nu articolul prezentat. Am avut momente în care simțeam că nu pot să merg mai departe pentru că vorbele și răutatea dor, însă am trecut prin mesajele frumoase pe care le-am primit și mi-am spus că dacă o există măcar o singură persoană căreia îi este de folos munca mea, atunci blogul nu se va închide niciodată și își va aștepta bucuros oaspeții.

Am vorbit atât de mult despre blog și nici măcar nu m-am prezentat. Sunt Loredana Dinu, Mamă de Matei. Îmi iubesc copilul și familia, îmi iubesc blogul și comunitatea de mame reunite acolo. Iubesc ceea ce fac acum, mă străduiesc să transmit prin articole iubire, toleranță, empatie.

Povestea Loredanei si a blogului ei Mama de Matei

Aș vorbi mai multe, aș putea să scriu pagini întregi dacă mă stârnesc. Însă voi mai spune doar atât. Că într-un mediu online, unde poate scrie oricine și poate spune orice, îndreptați-vă atenția către cei care își dezgolesc sufletul în fața voastră ( e nevoie de mult curaj și asumare pentru asta!), căci ei sunt cei care transmit adevărata emoție. Avem mare nevoie de emoție în zilele în care trăim astăzi …

Vă invit să dați like paginii de Facebook a blog-ului sau să vă abonați la newsletter, prin introducerea adresei de e-mail (dreapta paginii, rubrica “Aboneaza-te la blog”). 

 

Leave a Comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *

You may use these HTML tags and attributes: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <strike> <strong>

%d bloggers like this: