Alina este femeia caldă și super pricepută din spatele Mamamag. Vă zic drept că nici nu mai știu exact când am cunoscut-o prima data și asta pentru că aveam impresia că o știu de o viață. N-aș ști să vă spun exact de ce, e o chestiune de chimie 🙂 Alina gătește demențial și împărtășește asta cu cititorii ei mulțumiți că au mai aflat o rețetă de satisfăcut copiii. Nu de alta, dar știu cum e, uneori nu-i simplu deloc să le satisfaci stomacul pretențios, am și eu unul acasă 🙂 . Astăzi vă scriu Povestea blogului Mamamag.
Povestea blogului meu nu este foarte lungă, fiindcă am un blog mic, de nici 3 ani, cam de o vârstă cu propriul meu copil, căci de la el a plecat totul. Ideea a venit o dată cu momentul autodiversificării bebelușului nostru. Am început să investesc foarte mult timp documentându-mă desprea asta, gătind. Dar mai ales observându-l pe cel mic, descoperind alături de el lumea asta nouă a gusturilor, culorilor și texturilor. Cum eram foarte încantată de metoda aleasă și de beneficiile ei asupra sănătății fizice și psihice a copilului și de ce nu și a mea și a familiei, la un moment dat am zis că vreau sa împărtășesc toate astea cu mai multă lume.
Soțul meu a fost cel care m-a tot împins de la spate și bine a făcut!
Parcă îl aud și acum: „De ce nu îți faci un blog? Și așa gătești zilnic. Nu trebuie decât să faci niște poze și să scrii câteva cuvinte.” Aparat de fotografiat ai (nu era vreo sculă profesională, ci un biet compact), de scris știi să scrii, te ajut eu să-ți faci blogul și să il gestionezi.” Părea foarte simplu.
În realitate lucrurile au fost puțin mai greu de făcut. Au durat mai mult timp și am avut uneori nevoie de o voință de fier să mă pun în mișcare. Să ne înțelegem, eu ca profesie sunt arhitect. Când m-am gândit să pornesc blogul, nu mi-am propus nici o clipă să dau sfaturi medicale sau legate de Nutriție, fără a cere părerea avizată a unui specialist în prealabil.
Tot ce încerc să fac pe blog este să vorbesc despre experiența noastră în ceea ce privește autodiversificarea și să promovez principii sănătoase de alimentație pentru copil și familie. De fapt țin un soi de jurnal de rețete, în funcție de vârsta copilului, sezon și alimentele preferate de el.
Numele Mamamag l-am găsit dintr-o joacă.
Țin minte și acum, era seara târziu, într-un sfârșit de vară. Copilul avea aproape 1 an. Tocmai îl adormisem. Deci era suficient de liniște în casă încât să ne putem înțelege, așa că ne-am pus amândoi pe treabă. Am făcut un soi de brainstorming cu toate cuvintele care s-ar potrivi nișei alese. Ne-am tot jucat cu felul în care sunau diverse alăturări și ne-am dat seama că Mamamag este foarte ușor de reținut și haios.
Apoi am facut logoul și am ales o temă pentru blog pe care am modificat-o după placul meu. M-am apucat de elaborat articole. Îmi trebuiau cel puțin 10 înainte să dau drumul blogului. Au trecut luni de zile de când cumpărasem domeniul până am lansat blogul. Din afară, treaba asta cu blogăreala pare atât de simplă, dar adevărul este că până nu te apuci de ea nu ai cum să realizezi ce presupune de fapt, câtă muncă este în spatele fiecărui articol și mai ales cât timp manâncă.
Mă amuză teribil când cineva îmi spune că fac asta doar de distracție, ca să mă relaxez.
Da, este o activitate care îmi face plăcere, dar presupune mult mai multă muncă decât se vede de afară. De exemplu, ca să pot să public pe blog o rețetă, pe care aș găti-o în mod normal într-o oră, tot procesul durează în final cel putin 2-3 ore. Asta fiindcă, mă opresc după fiecare pas să fac poze, să iau notițe, să aranjez fundalul sau ce este în prim plan, să schimb unghiul, cadrul, lumina, etc. Iar acesta e timpul necesar după ce am acumulat deja experiență. Sigur că aș putea să nu investesc atâta timp și efort dar rezultatul nu ar mai fi același iar cititorii ar observa asta imediat. E vorba de a-ți respecta munca. Când o faci, automat acest lucru e simțit și de publicul blogului și este apreciat. Țin foarte mult la calitatea și acuratețea pozelor și textului. Nu îmi place treaba făcută de mântuială.
Peste toate acestea, de multe ori copilul vrea și el să se implice, ceea ce ma bucură enorm. Dacă totuși e ocupat cu altceva, în tot acest timp, nu contenește să mă întrebe: “Mami, e gata?”, “Când e gata masa?”, “Pot mânca?” 🙂 .
Apoi, dedic alte ore bune pentru a face selecția (a 10-20 de poze din totalul de 50-100 trase la o rețetă), prelucrarea lor, scrierea textului, publicarea efectivă pe blog.
Nu știu cum este la altii, dar cel puțin în cazul meu este destul de multă muncă în spatele fiecărui articol pe care îl public chiar dacă în timp am automatizat mulți pași și am căpătat rapiditate și experiență.
La început nu intrau mulți oameni pe blog, dar aveam feedbackuri pozitive de la cei ce-l vizitau care mă umpleau de bucurie și îmi dădeau elan să merg mai departe. Am realizat că este o nișă dorită de cititorii de bloguri din România.
Ușor, ușor i s-a dus vestea. Ce-i drept, cu timpul, m-am ocupat din ce în ce mai serios de el. Am fost la tot felul de cursuri și conferințe cu, despre și pentru bloggeri, de unde am aflat ca nu e suficient doar să ai un blog fain, bine structurat și să scrii. Trebuie să o faci constant, documentat, asumat. În plus, sunt o mulțime de alte chestii de care trebuie să ții cont, cum ar fi partea de SEO, de exemplu, sau networkingul.
Apoi am avut norocul să apar la TV, la emisiunea „Prietenii de la 11” de la Antena 1. Am devenit ambasador Food Revolution, o mișcare inițiată de Jamie Oliver. Am început să mă implic ca și voluntar în acțiuni de educare a celor mici. Am gătit alături de copii în grădinițe. Ultima ieșire în offline a fost cu ocazia publicării unui articol în revista Crafty.
Cea mai mare satisfacție o am atunci când întâlnesc persoane noi (de obicei mame) și la un moment dat vine vorba despre blog. Reacția multora dintre ele este de uimire: „Ah, tu ești cu Mamamag!? Copilul meu devoreaza orice îi gătesc de pe blogul tău!”.
