Idei de sub condei:

Gradinita – un serviciu cu salariu

Știu că adaptarea la grădiniță poate fi grea atât pentru copil cât și pentru părinți. Noi încă ne luptăm cu ea, dar observ progrese mari; ne ajută faptul că am schimbat locația și aici îi plac tare mult educatoarele și copiii. Înainte de a începe să meargă cu regularitate, a stat câteva zile cu tatăl meu. S-au înțeles foarte bine, tata se simțea ca în concediu chiar dacă David îl…
Read more

Criza lui de furie si criza mea de furie

Uneori îmi este foarte simplu să gestionez momentele în care David este nervos, chiar dacă situația este vizibil apăsătoare, am explicat și aici cum, alteori totul devine o furtună intensă și obositoare.  Îmi amintesc o situație din tabără, când mândrul era deja epuizat dar nu voia să adoarmă și cerea, țipând, tableta să se uite la desene. Eram pe hol, în fața camerei, din ușă ne privea unul dintre voluntari,…
Read more

Cum il ajut pe copilul meu cand are o criza de furie

Știu că este greu să acceptăm plânsul copiilor noștri și crizele de furie. Nimeni nu vrea să își vadă copilul cum suferă, și da, suferă, dar suferința face parte din viață. Și este greu pentru că noi, părinții, venim dintr-o vreme în care am auzit până la epuizare că nu trebuie să plângi, suntem mari pentru asta (niciodată nu suntem prea mari pentru a plânge 🙂 ), ni se strică…
Read more

10.000 !

10.000 de oameni care mă urmăresc pe Facebook, 10.000 de sufletele care bat în același timp cu al meu când al meu suferă. N-am visat așa rapid la asta, acum mai bine de 2 ani, când mi-am deschis blogul. N-am știut că rândurile mele pot aduna la un loc atât de mulți oameni. Am început să scriu aici când David avea câteva luni, doar pentru că simțeam acut nevoia să fac…
Read more

Cand viata e un film prost 

Parcă mă mutasem în alt film, unul prost și surd. Mângâiam copilul meu, pe un pătuț mic și străin, la terapie intensivă, plângeam și mă gândeam că ea nici măcar atât nu are șansa să facă, să plângă. În salonul de lângă noi erau aliniați alți copii, sănătoși, vii, plângeau …. copiii altor mame puteam să plângă. Ieșeam de la terapie intensivă și mă agățam de pereți să pot să…
Read more

Placerile lui … uneori pe nervii mei

Lui David îi place liniștea. Și mie. Să ne auzim doar noi, roțile de la mașini, bătăile inimilor, cântecul vrăbiilor de afară, gânguritul guguștucilor care stau pe pervaz și ne enervează, tic-tac-ul ceasului din bucătărie … până când “ordonă” ceva de la distanță, cu glasul lui ascuțit și apăsat: “mamicaaaa” 🙂 . Îi place să se cuibărească în brațele mele și să se joace cu alunița de la gât, mai…
Read more