Organizatia E.M.M.A si Emma, fetita mea

Eram în 2012. Ne străduiam să avem un copil, nu reușeam, lucru care mă frustra și mă intrista teribil. La un eveniment unde reprezentam fundația la care lucram și încă lucrez, am stat la aceeași masă cu ELE, mamele de îngeri, cele mai puternice mame pe care le cunosc. Toată seara am vorbit cu Bianca Brad despre viața lor și Organizația E.M.M.A pe care a înființat-o în memoria fetiței ei. Emma! Ciudat, nu !? Îmi amintesc cât de neînsemnată mi s-a părut atunci durerea mea. Nu puteam să fac un copil, dar măcar nu îl făcusem ca să îl pierd. Aveam să înțeleg mult mai târziu durerea lor. Le admiram. Atât de pline de viață, de zâmbete, atât de multe vise și putere adunau femeile astea. Mi-au rămas adânc înfipte în suflet poveștile lor: cum și-au pierdut copiii, cum le-au îmbrățișat trupurile ne-vii, cum le-au făcut poze, cum au păstrat cutii cu amintiri legate de ei, cum i-au plâns la nesfârșit, cum le-au înmormântat trupurile prea mici, cum au învățat sa trăiască din nou. Bianca Brad a fost nominalizată pentru un premiu atunci. Am aplaudat-o cu toată ființa mea pentru toată munca ei de a da viața înapoi, mamelor care cred că viața le-a plecat odată cu puii lor. N-am știut atunci câte aveau să ne lege într-o zi.

A mai trecut jumătate de an și în mine s-a cuibărit David. După primul trimestru am uitat de teama de a-l pierde. Am uitat de mamele de îngeri. Eu aveam copilul meu aici. Peste încă 2 ani se năștea în mine și o fetiță. Nu mi-am amintit de ele nici măcar atunci când am spus, hotărâtă, că o va chema Emma. Era singurul nume pe care îl simțeam cel mai apropiat de ce urma ea să fie. Mi-am amintit de Bianca Brad în dimineața în care medicul mi-a spus, că în lumea asta, fetița mea nu are șanse reale să mai fie.

Am făcut tot ce știam din poveștile mamelor din acea seară, inclusiv să sper că voi fi ca ele într-o zi, plină de viață și de zâmbete. Am citit pe site-ul www.organizatiaemma.ro , sfâșiată de coincidența de nume și de tot ce regăseam acolo, am citit atât cât să mă ajute. Nu am putut niciodată să merg la grupurile de suport, am vrut, dar nu am putut. Nu am putut să merg nici la Ziua Părinților de Îngeri, dar cineva a ridicat un balon și pentru Emma mea. Îți mulțumesc mamă de înger!

Organizatia EMMA si Emma mea1Nu sunt genul de om care să creadă foarte mult în viață predestinată, dar nici în coincidențe. N-am ideea ce a fost și de ce. Am prea multe întrebări fără răspuns, probabil nici nu voi avea răspuns, dar știu că ceea ce face Bianca Brad cu atât de multă dragoste și credință, ajută foarte mulți părinți … prea mulți părinți de înger. Sper să nu aveți nevoie vreodată și nici prieteni cu astfel de pierderi, dar dacă da, intrați pe site-ul organizației, veți găsi acolo oameni care știu prea bine ce înseamnă durerea asta. Și dacă aveți nevoie de cineva care să vă audă, sunt aici, îmi puteți scrie oricând, promit că voi asculta fără să judec, voi înțelege orice reacție și voi îmbrățișa fiecare părticică din durerea voastră. Mai mult nu stă în puterea mea să fac … aș fi vrut.

Organizatia EMMA si Emma mea

 Ziua Părinților de Îngeri, 2016

 

Cristina Buja
Sunt mamă, psiholog, trainer, ONG-ist și-n toate îmi place să îi învăț pe oameni să se ajute singuri. Aici e culcușul meu cald, pufos, cu miros de scorțișoară, locul unde mă dezbrac de temeri și vă însoțesc cu gânduri, vise, povești, uneori și lacrimi, pentru că, oricât de FUN ar fi să fii părinte, de mii de ori poate fi mai greu când nu poți fi. Aici sunt eu, la fel și altfel, mamă de băiat David și de fetiță înger Emma.

15 Comments

  1. Raluca

    Nici eu nu am putut participa niciodată la ziua parinților de îngeri, desi fac parte dintre ei din 2011. Te îmbrățișez!

    Reply
    1. Cristina Buja (Post author)

      🙁 Te imbratisez si eu!

      Reply
  2. ela

    Asteptam de mult un puiuc si aveam senzatia ca la toata lumea vine, numai la noi nu..4 ani cu gandul la el…intr-o zi sotul meu a fost rugat de un prieten sa duca cu masina intr-o localitate vecina un ingeras, care a stat cu parintii lui doar 2 saptamani…cand s-a intors acasa, era transfigurat, nu-i cunosteam trasaturile…s-a aruncat in bratele mele si printre hohote de plans mi-a spus…”decat ca ei, mai bine ca noi”….Din fericire insa, si noi si ei ne strangem astazi copiii in brate. Dumnezeu sa intareasca parintii de ingeri!

    Reply
  3. Pingback: Cum sa ajuti o mama care si-a pierdut copilul | FUN Parenting by Cristina Buja

  4. Pingback: Mama care ti-ai pierdut copilul, da-ti timp si loc! | FUN Parenting by Cristina Buja

  5. Andreea

    Cu mare drag, Cristina! Anul acesta nu voi putea fi eu prezenta la înălțarea baloanelor, dar sper sa fie cineva acolo sa înalțe un balon și pentru Andrei. Te îmbrățișez!

    Reply
  6. Andreea

    P.S. M-am emoționat când am văzut poza cu balonul Emmei și mi-au dat lacrimile. Tare mult mi-aș dori să fiu acolo și anul ăsta.

    Reply
    1. Cristina Buja (Post author)

      Nu stiu daca voi avea curaj sa ma duc, de fapt, nu stiu nici de ce imi este teama, dar daca ma voi duce promit sa ridic un balon si pentru Andrei. Te imbratisez cu mare drag!

      Reply
      1. Andreea

        Mi-am dat seama ca articolul e de anul trecut, dar eu nu apucasem sa îl vad. Oricum, m-a emoționat. Eu n-am știut la ce să mă aștept anul trecut și a fost destul de intens. Totuși, m-am bucurat că m-am dus, căci m-am simțit foarte aproape de Andrei și într-un fel am fost împăcată că nu e singur acolo și că are mulți prieteni îngerași cu care se joacă și ne veghează. Iar faptul că ei văd că noi le arătăm că încă sunt prezenți în viața noastră și că îi sărbătorim mai mult decât îi comemoram, cred că îi face tare mândri de părinții lor.

        Reply
  7. Ioana

    Off, cat de tare m’a emotionat acest articol. Eu am ajuns o data la acest minunat eveniment si am fost imbratisata si incurajata de Bianca Brad – o femeie minunata! Din nefericire am trecut si eu prin 2 tragedii si am 2 ingerasi, Vlad si Micu, insa sunt plecata din tara si nua sanse sa ajung. Daca poate cimeva sa ridice balonase si pentru ingerasii mei, v’as fi profund recunoscatoare.
    Multumesc tuturor pentru tot ce faceti! Sa ramanem cu iubire, incredere si speranta!

    Reply
    1. Cristina Buja (Post author)

      Voi ridica eu baloane pentru tine. Te îmbrățișez cu mare drag :*

      Reply
    2. Cristina Buja (Post author)

      Buna Ioana, am ridicat baloane si ti-am trimis si pozele pe adresa de e-mail cu care mi-ai comentat. Te imbratisez!

      Reply
    3. Ioana

      Multumesc din tot sufletul!!!! Abia acum am vazut atat mesajele cat si pozele. Sunt extrem de recunoscatoare. Dupa un weekend greu, m’ai ajutat sa pot respira usurata! Iti multumesc mult, Cristina!

      Reply
      1. Cristina Buja (Post author)

        Cu mare drag! Te imbratisez!

        Reply
  8. Pingback: Ziua parintilor de ingeri … despre iubire cu durere | FUN Parenting by Cristina Buja

Leave a Comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *

%d bloggers like this: