Nu vreau sa mai pierd oameni

În ultimul timp pierd oameni. Niciunul foarte foarte apropiat, dar tatăl cuiva, soția cuiva, fiul cuiva, fratele cuiva. Oameni cu care râdeam acum câțiva ani, despre care auzeam povești, pe care îi știam bine la ei acasă. Oameni tineri fugiți mult prea devreme, care lasă copii orfani, părinți sfâșiați, parteneri incompleți. De fiecare dată mă ingrozesc, mă umplu de durere, de lacrimi, nu dorm și când dorm îi visez.

Îmi privesc băieții îngrămădiți unul în altul, în același pat cu mine și mă apucă din nou teama, una profundă și vie. Mă gândesc la mamaia, că e bătrână de acum și apoi îmi amintesc că niciunul din cei 4 plecați anul acesta nu era bătrân.

Mă doare neputința de a păstra în siguranță oamenii pe care îi iubesc. De moartea mea nu îmi e frică, dar nu vreau să schilodesc pe cei ce vor rămâne după mine. Nu mi-o doresc, nicidecum. Încă, cu greu zilele astea, îmi închipui că voi dansa cu domnul meu la nunta nepoților noștri. Nu vreau să mai pierd oameni. Lucrurile astea care se întâmplă așa brusc mă dezechilibrează. Știu, moartea face parte din viață dar când se apropie de ai mei parcă aș scuipa-o în ochi cu smoală.

Da, vom muri toți într-o zi, dar unii prea devreme parcă. Nu mă caracterizează, dar am scris îndoliat de trist azi, la fel mă și simt. Ieri s-a dus ea la doar 30 ani. Un soț și o fetiță de 6 ani au rămas să o plângă. Prea greu!

2 Comments

  1. Diana Brătan

    :(

    Reply
    1. Cristina Buja (Post author)

      Da, știu :(

      Reply

Leave a Comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *

You may use these HTML tags and attributes: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <strike> <strong>

%d bloggers like this: