Nu sunt o mama perfecta si totusi pare ca am facut o treaba buna pana acum

Uneori mă uit la el și mă gândesc că nu îi dau mereu ceea ce are nevoie de la mine. Nu stau cu el acasă pe cât și-ar dori. Îl duc la grădiniță și mă duc la birou. Îmi place job-ul meu, mă întregește în ceea ce sunt. Uneori ridic tonul. Alteori oftez când mă întreabă a zecea oară ”Mami, ursul polar trăiește doar la Polul Nord?” iar eu încerc să termin aceeași propoziție începută în urmă cu 5 minute cu tatăl lui. A zecea oară nu este o expresie. Nu îi fac un bebeluș deși cere însistent de câteva luni. Nu pot să îl duc în cealaltă lume să își cunoască sora așa cum îmi tot spune de prea mult timp încoace. Nu am răbdare să mă joc 3 ore la rând cu Lego mai ales când știu câte mai am de făcut până ne culcăm. Uneori mă bucur când pleacă la bunici și eu pot să citesc, să scriu, să mă întâlnesc cu prieteni, să văd un film. Nu îi zic, dar sigur îi transmit .

Iar el mă îmbrățișează așa de nicăieri cu o iubire sinceră care îmi îmbracă sufletul ca o pătură pufoasă cu miros de vanilie.

– David, vino să îți spun ceva.
– Știu ce zici, zici că mă iubești, asta zici mereu, îmi răspunde el râzând.

Atât voiam să vă scriu azi. Poate nu sunt mereu cea mai bună mamă pentru el, dar sigur știe că îl iubesc în fiecare miime de secundă, doar pentru că există. Cu asta rămâne.

 

Cristina Buja
Sunt mamă, psiholog, trainer, ONG-ist și-n toate îmi place să îi învăț pe oameni să se ajute singuri. Aici e culcușul meu cald, pufos, cu miros de scorțișoară, locul unde mă dezbrac de temeri și vă însoțesc cu gânduri, vise, povești, uneori și lacrimi, pentru că, oricât de FUN ar fi să fii părinte, de mii de ori poate fi mai greu când nu poți fi. Aici sunt eu, la fel și altfel, mamă de băiat David și de fetiță înger Emma.

Leave a Comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *

%d bloggers like this: