Nu e corect sa imi pierd un copil. Nu e!

Am plâns la fiecare semafor la care m-am oprit, câte puțin și între ele. Am plâns cu voce tare și cu dor și cu nervi și cu o dorință nebună să ies din mașină și să strig lumii că nu e corect. Nu e corect să îmi pierd un copil. Nu e! Am plâns și în ora de terapie de la care veneam, după ce mi-am dat seama că toate nemulțumirile vieții mele, toate neajunsurile, toate plângerile și toată nefericirea sunt de fapt despre ea. ”Ți-a murit un copil și nu te lași să suferi”.

Am plâns la fiecare semafor și m-am oprit doar să privesc beculețul de la benzină să văd dacă se aprinde sau nu. ”Ce naiba și benzina se termină! Orice se termină la un moment dat”. Dar durerea? Vreau o pilulă magică să mă facă să pot să trăiesc o singură zi fără să mă gândesc la Emma și să mă doară. O singură zi! Mă ustura cantul palmei de la forța cu care am lovit volanul, așa cum i-aș lovi pe ei, mi-au lăsat copilul să moară.

Am parcat în fața biroului. Am plâns iar. Mi-am șters rimelul de sub ochi, ”am zis doar că nu ar trebui să mă mai machiez când merg la terapie”. M-am dat cu ruj, mi-am pus sandale cu toc, m-am uitat în oglindă. ”Hai Cristina, ai de lucru, schimbă fața”. Am intrat, am zâmbit. ”Ce mișto arăți. Vrei să vorbim?” mă întreabă Alexandrina, cu ochii ei serioși, blânzi și nerăbdători. Ea știe că, cu cât arăt mai bine când ajung la birou, cu atât mă simt mai rău. Arăt bestial de câteva zile.

Dimineața îmi pun sandalele cu toc. Mă aplec să înghei catarama, simt fiecare junghi de durere din corpul meu când îl oblig să se ridice. Mă privesc în oglindă, îmi zâmbesc, ”Hai Cristina, ai de lucru, schimbă fața”. De’ aș putea să schimb și viața.

Nu e corect să îmi pierd un copil. Nu e!

Nu e corect sa imi pierd un copil

* Tabloul l-a pictat Alina Harabagiu și mi l-a trimis azi cadou, cu speranța că mă voi vindeca puțin câte puțin, privindu-l. Îți mulțumesc, Alina! 

 

Sunt licențiată în psihologie și sunt fascinată de creierul uman și capacitatea lui de a supraviețuit și a se reconstrui indiferent câte furtuni e obligat să ducă. Ceva furtuni am trăit și eu! Aici e culcușul meu cald, pufos, cu miros de scorțișoară. Locul unde mă dezbrac de temeri și vă însoțesc cu gânduri, vise, povești și râsete de copil. Uneori și lacrimi, pentru că, oricât de „FUN” ar fi să fii părinte, de mii de ori poate fi mai greu când nu poți fi. Așa că, pășiți cu grijă când intrați în sufletul meu. Nu e musai să vă placă, dar e musai să îl tratați cu respect. Așa cum vă scriu și eu!
Articole create881

6 comentarii la „Nu e corect sa imi pierd un copil. Nu e!

  1. Off ce rau imi pare te rog domne sa ai grija.de aceasta mamica si eu acum am perdut o sarcina si tot asa ma intreb de ce oare ori cat am suferi si am plange no.sa ne intoarca ingerasi inapoi curaj si stiu ca e greu nam cuvinte sa pot alina durera ta dar stiu.ca.fetita ta.te priveste de sus si ii este greu so vada pe mami suferind iartama daca nam scris cum trebuie

  2. Offf, daca ai sti cate persoane se gandesc la tine si te imbratiseaza mental.
    Tabloul mi se pare superb si sper ca daca Dzeu exista cu adevarat, sa le permita tuturor mamelor de ingeri ca atunci cand nu mai sunt pe Pamant sa mearga la pruncii lor si sa ii imbratiseze asa ca in tabloul tau, sa isi poata vindeca toate ranile ce le-au purtat o viata in suflet.
    Ai grija de tine si de puiul tau si cu siguranta Emma vegheaza de sus la voi.
    Te imbratisez, draga mea!

  3. Te inteleg perfect.. si eu am pierdut o fetita de doar 10 zile (malformatie cardiaca), ne-am luptat zile la rand sperand ca se va face bine. Nu am stiut ce are pana la autopsie, nimeni nu ne zicea ceva concludent, doar pareri si atat.este foarte dureros si nedrept….te imbratisez

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Articole similare

Introdu termenii de cautare si apasa enter sau escape pentru a iesi din meniu