Normalul pe care il cautam

Am trăit tot felul de sărbători până acum, cu iubiri la început sau la final, cu certuri, cu mult râs, cu grătare, prieteni veseli, cu botezuri și înmormântări, cu durere, și dor, și întrebări apăsătoare şi după lupta de anul trecut și imposibilitatea de a mai simți ceva, am ajuns să îmi doresc să trăiesc sărbători normale și zile la fel. Atât!

Și astea au fost. Am stat cu băieții mei aproape și am făcut mai nimic. I-am îmbrățișat, am râs, i-am sărutat pe rând și treji și dormind, i-am admirat și m-am bucurat ca un copil mic, că am vacanță și pot să fiu cu ei fără ceas care sună, articole, deadline, stres și minte fugită departe.

Am simtit. Asta a fost normalul pe care il cautam.

Am dormit mai mult decât de obicei, dar nu suficient. Am mâncat mai mult, dar nu a crăpat cămașă pe mine și nici nasturul de la blugi. Care cămașă si care blugi !? Abia am ieșit din pijamale, colanți și șlapi. Am înfășurat sarmale pe prispă şi am umplut prăjituri cu cremă. Am gătit cu mama, adică am ținut-o de vorbă, de fapt ăsta era scopul, nu finalizarea salatei de boeuf. Am băut cafeaua în multe reprize și cam diluată. Am umblat într-o singură zi, la 2 case cu rude diferite, câte una din fiecare neam din care fac parte, ăsta de acum al lui Buja și ăla de care aparțin cu sânge prin vene. Am ciocnit ouă în concurs și nici măcar nu mi-a păsat cine a câștigat, dar îmi păsa că simțeam și eu ceva când alegeam ouăle și copilul râdea pe lângă noi. Am simțit. Ăsta a fost normalul pe care îl căutam.

Așa-i că-i bine? Ați simțit și voi bucuria de a fi cu cei pe care îi iubiți?

 

Vă invit să dați like paginii de Facebook a blog-ului sau să vă abonați la newsletter, prin introducerea adresei de e-mail (dreapta paginii, rubrica “Aboneaza-te la blog”). 

 

3 Comments

  1. pisicapesarma

    Ce frumos! Uneori avem nevoie si de astfel de momente si ar trebui sa ne dam voie sa le traim mai des

    Reply
  2. eumiealmeu

    eu am simțit o bucurie mare când am fost mai multe familii și copii și maturi și ne-am jucat jocuri de societate… era așa o atmosferă de familie… cred că familia mică e destul de tristă….

    Reply
    1. Cristina Buja (Post author)

      Daaa e bine când se strâng mulți, și mie îmi place

      Reply

Leave a Comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *

You may use these HTML tags and attributes: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <strike> <strong>

%d bloggers like this: