In noi traim noi din toate timpurile. Uneori suntem adultii de azi, alteori suntem copiii de ieri

I-am învinovățit pe mama și pe tata pentru multe, prea multe, practic toată partea nefericită din aproape toți anii pe care i-am trăit. Mai întâi mi-am zis că au fost minunați, cât timp am avut nevoie de asta fiindcă nu puteam să înfrunt ce simțeam. Apoi i-am pus la zid zdravăn, zdravăn rău, asta după ce am pierdut un copil și am început să sap în mine căutând să nu mă mai doară ea. Pentru că, după ce am pierdut-o pe Emma am trecut prin multe etape. Unele au durut, altele au vindecat, unele m-au adus aproape de mine și altele aproape de ea.

După ce am născut-o pe Emma, mama a venit să stea la noi cu David. Nu am vrut să o văd, nu puteam să vorbesc cu ea, nu suportam să fie în aceeași casă cu mine. Mă durea toată existența mea din clipa în care medicul îmi spusese că fetița mea, care abia a venit în lumea asta, se pregătește să plece … sper că în altă lume unde o voi îmbrățișa cândva.

La scurt timp după ce m-am externat am trimis-o acasă. Pe mama, mamă care suferea în tăcere pentru suferința mea. Nici nu mă interesa asta. Mă uitam la ea și vedeam doar răul din ce am trăit noi două, când știu că a fost și foarte mult bine. Atunci bine nu mai exista. Am îndepărtat-o. Eram un copil vulnerabil și îndurerat care își împinge mama când e nervos. Așa eram. Adunasem atâta furie pe ea încât, când mi-a murit fetița am gândit cu mintea de copil “cât aș fi iubit-o pe ea, așa ca pe un Univers, cum mama nu m-a iubit pe mine niciodată “. Mama m-a iubit întotdeauna. Din mine în schimb vorbea copilul. Azi scrie adultul. Mama m-a lăsat să o îndepărtez și m-a așteptat să mă întorc.

Analizez și psihanalizez mult de fel. Mă uit la mine și în mine și încerc să înțeleg ce simt și cum reacționez la ce simt.

În noi trăim noi din toate timpurile. Uneori suntem adulții de azi, alteori suntem copiii de ieri. Copilul care nu s-a simțit iubit scoate furia din el și explodează, stând așa cârcit în adultul care nu se lasă să fie. Adultul privește spre părinți și vede oamenii imperfecți care sunt, oamenii care au făcut exact atât cât au putut să facă oricât de puține ar fi făcut. Dacă ar fi putut mai mult, ar fi făcut mai mult.

Copilul din noi acuză și atribuie durerile celor din exterior. Adultul înțelege că ce este azi nu este doar rezultatul educației părinților și a ceea ce au trăit cu ei, sunt bază, sunt mare parte din influență, dar nu sunt definitorii. Există un propriu ADN și mai ales există ceea ce am făcut cu ceea ce ni s-a dat. Și fiecare a făcut exact atât cât a putut.

Te iubesc, mama! Asta voiam să zic de fapt! Te iubesc pentru tot ce ai făcut, atât cât ai putut să faci. Și îți mulțumesc că m-ai așteptat să mă întorc! Ce bine că exiști, mama!

FotoCredit: Alexandrina

 

Cristina Buja
Sunt mamă, psiholog, trainer, ONG-ist și-n toate îmi place să îi învăț pe oameni să se ajute singuri. Aici e culcușul meu cald, pufos, cu miros de scorțișoară, locul unde mă dezbrac de temeri și vă însoțesc cu gânduri, vise, povești, uneori și lacrimi, pentru că, oricât de FUN ar fi să fii părinte, de mii de ori poate fi mai greu când nu poți fi. Aici sunt eu, la fel și altfel, mamă de băiat David și de fetiță înger Emma.

4 Comments

  1. Florina

    Foarte adevarat ce spui si trist… cred ca ne regasim cu totii. Imi pare teribil de rau pentru micuta ta, stiu ca pot sa mai vina 1 milion de oameni ca mine sa spuna ca le pare rau si nu se schimba mare lucu, dar nu stiu ce altceva sa spun 🙁 Sa te ajute Dumnezeu sa mergi inainte si sa mai scrii ca scrii bine 🙂

    Reply
    1. Cristina Buja (Post author)

      Îți mulțumesc din suflet! Să știi că mă ajută.

      Reply
  2. Corina

    Exact la fel sunt si eu cu mama, desi eu nu am trecut prin suferinta ta. Ma bucur ca ai scris articolul asta, imi mai clarifica in cap niste lucruri si niste de ce-uri.Multumesc.

    Reply
    1. Cristina Buja (Post author)

      Cu mare drag! Mă bucur că ți-a fost de folos :*

      Reply

Leave a Comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *

%d bloggers like this: