Ne-am inmultit familia si totusi suntem mai putini la masa de sarbatori

Am fost la mama să fac salată de Boeuf. E un must have pe lista ei de sărbători, asta pentru că o cerem eu și sora mea. Bine, mai mult eu 🙂 . Îmi amintește de copilărie când stăteam la masa din bucătărie, cu mușama, și tăiam mărunt legumele pentru salată. Povesteam diverse, visam cu ochii pe cuțit să nu ne tăiem degetele sau ne certam. Eu m-am certat des cu sora mea. Era scris pe fișa postului să nu existe sărbători fără ceartă. Dacă aveti frați știți că atunci se încing spiritele. Cine dă cu aspiratorul? Cine mai cumpără un praf de copt? Cine alege oul mai mare? Cine ia banii din ibricul cu apa înroșită, cu care ne-am spălat pe ochi în dimineața de Paști? Cine duce gunoiul? Cine taie prăjitura? Cine linge castronul mai mult? Cine încarcă sifoanele? Și n-aș termina o viață de găsit motive.

Zilele astea nu ne-am certat. Nu ne mai certam de 8 ani, de sărbători, de când a plecat ea din țara asta. Prea departe să avem timp pentru ceartă. Azi tăiam legumele pentru salată și mă gândeam la ea. Nici măcar nu e Paști mâine acolo unde e. Nici nu ar avea gând de asta. E prea ocupată să țină la sân pe bubustuțul meu de nepoțel pe care îl văd doar în poze și n-am norocul să îl țin lipit pe piept și să mă tratez cu mirosul lui de bebeluș. A născut. N-am fost acolo. Ii este greu cu alăptatul și noua viață și eu nu sunt acolo. Crește minunea în fiecare zi și eu nu sunt acolo. Până voi ajunge, aproape că mă va striga pe nume.

Bubustuțul Andreas si sora mea

Nu asta visam acum mai bine de 25 de ani când tăiam împreună legumele pentru salata de Boeuf și ne certam pe cine să ducă sifoanele la încărcat. Mi-e dor alte vremuri și de altfel de sărbători! Mi-e dor de ea și de bubustuțul pe care nici măcar nu l-am întâlnit în afara burticii la care îi vorbeam și îi spuneam mereu “Mă auzi Andreas? Sunt eu, cea mai mișto mătușă pe care o ai!”.

Ma gândeam azi, cu ochii în legume, că, deși de câțiva ani încoace ne tot înmulțim familia, suntem din ce in ce mai puțini la masă de sărbători și nu numai de sărbători. Unii în colțuri de lume și alții în colțuri de Rai.

Să aveți sărbători cu pace în suflet și cu masa înconjurată de oamenii pe care îi iubiți! Și de vă certați, bucurați-vă că o puteți face 🙂 !

FotoCreditCristina TR

 

Cristina Buja
Sunt mamă, psiholog, trainer, ONG-ist și-n toate îmi place să îi învăț pe oameni să se ajute singuri. Aici e culcușul meu cald, pufos, cu miros de scorțișoară, locul unde mă dezbrac de temeri și vă însoțesc cu gânduri, vise, povești, uneori și lacrimi, pentru că, oricât de FUN ar fi să fii părinte, de mii de ori poate fi mai greu când nu poți fi. Aici sunt eu, la fel și altfel, mamă de băiat David și de fetiță înger Emma.

5 Comments

  1. Ioana

    off cat adevar spun vorbele tale. noi suntem 5 frati imprastiati in 4 colturi de lume,Romania, Italia,Germania si Anglia.Sarbatorile sunt plictisitoare cand nu ai cu cine sa te certi…si eu am gemeni si doar unul din fratii mei si mama i-au cunoscut.au deja 6 luni. macar multumim ca suntem toti sanatosi asa prin lume imprastiati cum suntem. imbratisari calde din tari reci

    Reply
    1. Cristina Buja (Post author)

      Într-adevăr bine că suntem sănătoși așa departe cum suntem. Te îmbrățișez!

      Reply
  2. Denisa

    Ce frumos si adevarat ai descris totul Cristina.
    Exact asa a fost si copilaria mea,intre mine si sora mea fiind 14 luni, eu cea mare si plecata in lume( mai mult de 5000 de km) si ea cea mica, care face salata de boeuf cu mami.
    Ma gandesc cu placere la certurile noastre frecvente( cine matura, cine inchide closca si puii, cine…)si ma amuz de motivele noastre de cearta si chiar bataie( fratele nostru cu 9 ani m-ai mic se amuza teribil vazandu-ne in lupta).
    E trist ca nu mai suntem impreuna de sarbatori, dar ma bucur ca macar ne vedem o data pe an.
    Nu mi-am vazut nepotica , decat cand ma striga pe nume.
    Nepotelul a fost mai norocos ca am stat cu el pe post de bona, inainte sa plec.
    Ma gandesc mereu daca am fi fost mai fericiti( si eu, si ea, si parintii…) daca nu plecam.Din pacate imi raspund cu nu la intrebarea asta.
    Sa fim sanatosi si sa ne bucuram unii de altii asa cum putem,
    Denisa

    Reply
    1. Cristina Buja (Post author)

      Da, și eu m-am întrebat asta, dacă am fi fost mai feriți altfel și știu că ea nu, e foarte bine acolo unde e acum, mult mai bine decât ar fi putut să fie aici în țară.

      Reply
  3. Pingback: Vacanta in Europa ♥ 2 zile in Leipzig - FUN Parenting by Cristina Buja

Leave a Comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *

%d bloggers like this: